Orice copil îşi doreşte să fie apreciat de cei dragi. Însă, lauda exagerată poate face mai mult rău decât bine. În timp ce unele persoane susțin că trebuie să-ți lauzi copilul pentru a-i construi stima de sine, alții sunt de părere că dacă-l lauzi, îl faci încrezut sau nemotivat să-și depășească limitele.

Tânăra mămică Anna Smolnițchi consideră că părinții trebuie să își motiveze, încurajeze și admire copiii, în loc să le spună exlamații de genul „Bravo!”, „Ce deștept/ă ești!”, și asta pentru că omulețul care crește cu etichetele „deștept”, „cel mai bun” și altele asemenea, se va teme să greșească, ar putea chiar renunța să încerce ceva din această cauză sau se va simți doborât în caz de eșec. În cele ce urmează, vedeți de ce jurnalista nu își laudă copiii și ce face în schimb.

„Copiii au lipici la „bravo” și la aplauze. La un moment dat, când termină ceva de făcut, dacă sunt „hrăniți” constant cu laude, ei caută spectatori, caută public. Odată pomeniți adulți, vor căuta aprobarea celor din jur, la locul de muncă, acasă, în familie, la sala de forță, ORIUNDE.

…Așadar, de ce nu îmi laud eu fetița de un an și două luni nici măcar atunci când mă ajută să mătur, atunci când ia buretele să șteargă pe jos după ce a mâncat sau atunci când îi reușește să treacă de pe un scaun pe altul, mai înalt? Apropo, ador abilitățile ei de escaladare și soluțiile ei pentru a ajunge la ceea ce își dorește.

Nu o laud, pentru că prefer să o încurajez.

Nu o laud, pentru că nu vreau să o deranjez.

Nu vreau să îi întrerup cercetările cu ovațiile, cu aplauzele mele. Nici într-un caz nu îi strig „bravo” atunci când îi reușește să înșurubeze ceva sau când construiește un turn din cuburi. Îi respect timpul și eforturile. Orice intervenție îi poate fura din concentrare, ceea ce poate nărui construcția.

Ce fac eu în schimb? Îi dăruiesc un zâmbet cald dacă ridică ochii spre mine, iar dacă văd că e pregătită să încheie activitatea sau să ia o pauză, îi spun cât de mult mă bucur pentru ea, că i-a reușit ceva, descriu în câteva cuvinte procesul și o încurajez să mai încerce dacă renunță (Exemple: Emma, te descurci tot mai bine la suprapunerea cuburilor, ce înalt e acum turnul, super! Emma, dar cât de repede te urci pe scaun, atât de puternică ești! Îmi place să te privesc urcând, ai abilități de alpinist! etc., etc…)”, menționează Anna Smolnițchi pe blogul ei.

Vezi și: Trăiri de mamă cu doi copii mici. Anna Smolnițchi: „Dacă vreți să concepeți un copil, treceți un control psihiatric…”

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: