La Drochia, într-o căsuță tupilată printre copaci de nuc, trăiește o familie în care crește un copil special. Veronica are 12 ani, iar în fragedă copilărie a primit o diagnoză care a schimbat viața întregii familii radical.

„Fata mea e bolnavă de mic copil, de la trei ani. E cu traumă de la naștere, dar boala s-a depistat de la trei ani. Noi tot ne-am adresat, ne-am adresat, și mi-au spus că sunt copii care slab de dezvoltă”, povestește Ala mama fetiței.

Pentru a fi alături de copil, femeia a renunțat la șansa de a avea o slujbă permanentă. Ea recunoaște că familia depinde financiar de munca ocazională prestată de soțul său, și el cu deficiențe de vedere, dar și de pensiile părinților și a indemnizațiile sociale. O povară enormă pentru ei este și tratamentul de profilaxie a Veronicăi, prea scump pentru veniturile lor modeste.

 

„Tratament mare nu-i facem, că face reacție la orice preparate. E complicat financiar. „Cogitum” (preparatul) acesta nu e aici. Tocmai din Rusia mi l-a adus. În jur de trei mii de lei costă. Asta e un curs de lecuire pe o lună. Două ori pe an face lecuire. Altceva nu o ia”, recunoaște mama.

Alături de Veronica e mai tot timpul și bunica ei, Maria, trecută de 70 de ani. Femeia spune că face aproape totul împreună cu nepoata: o hrănește, o îmbracă, o îngrijește… Au însă și micile lor ritualuri și bucurii, cum ar fi cititul cărților cu imagini colorate.

„Abecedarul deschidem. Tare ea iubește la tablouri să se uite. Eu când ies în parc, o plimb. Ne ducem până în deal, ne plimbăm până sus, mai strângeam nuci”, spune bunica.

 

Deși Veronica rostește doar trei-patru cuvinte, ea zâmbește des, iar iubirea față de ai săi și-o manifestă cu toată puterea de care e în stare.

„Ea vine și pune capul la mine, pune mâna, râde și se uită, câteodată mă pupă. Cum să nu te uiți după ea, dacă inima nu te lasă”, se întreabă bunica Maria.

 

„Noi tot timpul voiam să facem față problemelor, dar e tot mai greu și mai greu și nu suntem așa în stare chiar… Nu avem ajutor din altă parte. Numai din mâinile și picioarele noastre, asta e tot ajutorul”, oftează mama.

Un pic de lumină în viața Veronicăi și a rudelor ei aduce Farmacia Familiei, prin campania socială „Omenie-n sărăcie”. Familia a primit încălțăminte, produse de îngrijire pentru fetiță, un frigider, dar și patru tone de cărbune pentru a trece peste frigul iernii.

„Eu nici nu m-am așteptat, nici nu visam la daruri. Că tot timpul noi ne străduim singuri. Dar dacă a fost așa o binefacere din partea Farmaciei Familiei noi foarte suntem bucuroși, și Veronica e bucuroasă”, ne-a vorbit, emoționată, Ala.

Campania „Omenie-n sărăcie”, cu istorii direct din viață, va continua și în alte regiuni ale țării.

P.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: