Cei mai mulți dintre noi vor număra la sfârșitul lui 2017 realizările profesionale și banii puși deoparte. Veronica Zubcu va număra cărțile citite. Vor fi 50, aceasta fiind rezoluția ei pentru anul 2017. „Nu mă diferențiez prea mult de restul oamenilor, așa că la final de an, evaluez și eu succesele, realizările pe plan profesional și personal. Însă numărul cărților citite chiar se găsește în top 3 al scopurilor pe care mi le-am propus să le ating pe parcursul anului”, ne spune Veronica - un bookaholic pe care pofta de carte îl prinde oriunde, chiar și în cadă.

„Mă străduiesc să citesc între 30 și 60 de pagini pe zi. Am zile leneșe, în care nu citesc nici măcar o pagină, și am zile în care citesc mai mult de 100. Obișnuiesc să citesc în diverse perioade ale zilei. Dacă am timp, citesc vreo 15 dimineața, în timp ce-mi beau cafeaua. În drum spre lucru, în transportul public, mai citesc vreo 15 – 20 (dar nu recomand această activitate, slăbește vederea). La pauza de masă, dacă am timp și nu mă deranjează nimeni, reușesc să mai citesc vreo 10 pagini. Seara, dacă e cald afară, mă opresc în vreun parc și mai citesc, ori citesc acasă, înainte de somn. Îmi place să citesc și în baie, pot sta vreo 30 de minute în cada cu apă fierbinte și să citesc vreo 20 de pagini. Până la urmă, nu contează câte pagini citesc pe zi, ci numărul de cărți citite timp de un an. Anul trecut am citit 47 de cărți din 50 planificate. În acest an sigur vor fi 50, mă apropii de numărul dorit.”

Oamenii care citesc mult sunt văzuți de ceilalți, de cele mai multe ori, ca niște singuratici care trăiesc într-o lume a lor. Evadează în cărți pentru că nu le-ar fi interesantă realitatea și oamenii din jur. De ce citește Veronica Zubcu atât de mult?

„Despre mine nu prea poți să zici că sunt o persoană singuratică, dimpotrivă, uneori iau pauze de la întâlnirile cu prietenii și mă retrag în casă să citesc. Eu citesc pentru că lectura îmi oferă o stimulare intelectuală, mă provoacă să-mi pun întrebări la care nu mă gândesc în mod obișnuit și, pentru că în timp ce citesc, pot să-mi vină în gând soluții la problemele actuale. Deci, e o activitate atât plăcută, cât și utilă. Nu mai vorbesc de faptul că memoria mea e foarte bună. Am mai dezvoltat abilitatea de a observa o mulțime de detalii și pot urmări firul unei povești super încurcate. Însă recunosc, lectura e și un mod de evadare din lumea reală, cred că toți avem nevoie de așa ceva, măcar din când în când.”

 


Când a apărut pofta asta fără astâmpăr, de lectură? 

„Istoria mea e una banală. Citeam încă din clasele primare, pe atunci, îmi plăceau mult poveștile. Am avut apoi perioade în care citeam rar. Apoi, în perioada liceului am început să citesc mai mult. Ca orice adolescent, am avut perioade îndelungate de revoltă, de necesitatea de fi singură, simțeam pornirea de a mă întoarce împotriva întregii lumi, iar în cărți am găsit personaje cu care mă asemănam. Ele au devenit un fel de consolare, iar istoriile din cărți, m-au ajutat să-mi găsesc une chilibru interior și să mă dezvolt ca personalitate. Singura problemă cu care s-a confruntat mama mea era că primea liste de cărți pe care să mi le cumpere la toate sărbătorile posibile.”

 


Cine mai citește astăzi, în Moldova?

„Din observațiile mele, aș împărți profilul cititorilor din Moldova după vârstă: tinerii, care citesc mai mult cărți de larg consum și care au început să citească fiindcă e la modă. Majoritatea lor, citesc mai mult pentru a se recrea și pentru a putea scrie citate „inspirate” pe Facebook. Un alt grup ar fi cei trecuți de 30 de ani, iar aici, în ultimul timp de evidențiază antreprenorii și white collar workers, care citesc cărți de antreprenoriat și dezvoltare personală. Un alt grup, mult mai mic, sunt academicienii și intelectualii, care sunt fideli cărților clasice, filozofiei și cărților pentru care trebuie să pui creierul la muncă pentru a le „înghiți”. În această ultimă categorie intră persoane de diverse vârste

Pentru oamenii care citesc există platforma haibun.md. Proiectul s-a născut în sufletul Doinei Fikman, dar a devenit foarte repede și proiectul Veronicăi, apoi al tuturor.

„De fapt, eu cred că acesta e un proiect al tuturor: al cititorilor noștri, al celor care contribuie cu articole, al celor care ne susțin. Mie și Doinei ne revine responsabilitatea de a dezvolta proiectul și a de rezolva problemele de logistică. HaiBun este o revistă literară online, un proiect voluminos, fiindcă în cadrul acestuia am lansat mai multe campanii. Prin HaiBun încercăm să schimbăm opinii și să influențăm alegerile literare ale cititorilor din Moldova și România, sugerându-le literatură de calitate. Din momentul lansării proiectului, știam că aducem pe lume un site de nișă. Textele, noutățile, și tot conținutul pe care îl publicăm pe Haibun este destinat oamenilor care iubesc literatura și celor care la moment, doar flirtează cu ea, însă și-ar dori o relație îndelungată. Scopul nostru e să promovăm literatura de calitate și scriitorii basarabeni, iar prin cei care ne citesc și iubesc literatura, să ajungem la cei care nu citesc, și să le dăm un exemplu. Speranțele noastre legate de site, țineau de reușita de a motiva oamenii să citească mai mult, ceea ce ne-a reușit prin recomandări de carte, prin reading challenge, prin campanii precum „Make Moldova Read Again”.

 


Pe Haibun.md găsești noutăți literare și curiozități despre cărți/scriitori, recomandări de carte; proză urbană, adică texte creative, texte scrise de tinerii scriitori din Moldova, de bloggeri, de autorii platformei, de oamenii care le expediază creațiile lor. Oricine are un text pe care vrea să-l arate lumii, îl poate expedia la adresa de email magazine@gmail.com și, dacă trece de evaluarea autorilor revistei, va fi publicat. Tot pe haibun, găsești interviuri cu scriitori și persoane interesante, articole despre aplicații pentru cititori și cărți electronice. Nu vă mai spunem nimic, vă lăsăm pe voi să descoperiți site-ul. Acum venim cu 3 recomandări de lectură. Vedeți ce cărți au influențat-o pe Veronica Zubcu.

„Dar vreau ca cei care vor citi acest articol, să înțeleagă că recomandările ce urmează, m-au influențat pe mine, și nu pot promite că vor avea același efect asupra lor.

„Cel care mă așteaptă”, Pariunoush Saniee – pentru că m-a făcut să mă gândesc mult la condiția femeii în statele islamice și la faptul că noi, femeiele libere (pentru că suntem libere în comparație cu ele), ar trebuie să facem mai multe pentru obținerea de drepturi egale pentru femeile din toată lumea.

„Cronica păsării-arc”, Haruki Murakami – pentru că mi-a îndreptat ochii spre literatura japoneză și mi-a inoculat o dragoste nemărginită pentru cărțile profunde, care îți dau mai multe întrebări decât răspunsuri.

„Un veac de singurătate”, Gabriel Garcia Marquez – pentru că de fiecare dată când mă gândesc la curgerea timpului, îmi aminesc de această carte și pentru că citindu-l pe Marquez (și pe Murakami, dacă vorbim de cartea de mai sus), am descoperit realismul magic – genul meu preferat de literatură.”

Acum trebuie să vă mărturisesc eu ceva…Aproape fiecare vizită a mea la librărie se transforma într-o călătorie lungă printre cărți și recenzii. Puteam petrece ore în șir căutând o carte care să mă captiveze cu primele sau ultimele rânduri, astfel încât să o iau acasă. Acum dilema „oare ce aș putea citi ca să respir câteva zile bune cu o carte?” s-a încheiat. Ce bine că am găsit-o pe Veronica, ce bine că Veronica se găsește pe Haibun – platforma lecturilor de calitate.