Anii de școală sunt acea perioadă importantă din viață care  ne formează ca personalități, ne setează traiectoria pe care vom merge și ne deschide uși despre care nici nu bănuiam înainte. Totodată, anume în acești ani se pun cele mai multe pietre la temelia personalității noastre. De primii ani petrecuți în colectivitate depinde cât de capabili vom fi să luăm decizii, să ne acceptăm așa cum suntem și să putem riposta în fața lucrurilor care ne nemulțumesc. Violența la școală este un subiect delicat, care pendulează constant între frică, intimidări, jigniri și zdrobirea eu-lui propriu. Deși nu este un fenomen nou pentru țara noastră, bullying-ul ia amploare de la an la an. Ce stă la baza acestor porniri grosolane, cine ar trebui să împiedice violența între elevi sau între profesori și elevi, dar și ce soluții există pentru a pune piedici acestui fenomen, AGORA.md a încercat să afle în reportajul de mai jos.

Victimele bullying-ului școlar, față în față cu adevărul dureros…

Violeta Gașițoi este avocată. Deși în timpul anilor de școală a avut performanțe foarte bune la învățătură și o purtare exemplară, nu a fost scutită, totuși, de agresiunea venită din partea profesorilor.

„Aveam o dirigintă căreia îi plăcea foarte mult să divizeze în elevi buni sau elevi răi. Ce însemna elevii buni sau cei răi? Erau elevii pe care îi iubea și pe care nu îi iubea. Pe cei pe care îi iubea, ea le spunea pe nume și spunea că, uite, acești elevi au înger păzitor, iar ceilalți elevi – și iarăși îi numea pe nume, printre care eram și eu –  nu au înger păzitor. Nu erau răi, pentru că învățau rău. Învățau pe note de șapte și opt. Indiferent cât de mult ar fi învățat, această profesoară nu punea o notă mai mare acelor elevi, pentru că nu îi iubea”, își amintește avocata.

Venea profesorul și putea să te lovească cu cartea în cap, în fața colegilor care râdeau. (Violeta Gașițoi, avocată)

Violeta Gașițoi susține că erau cazuri când profesorul putea să se aproprie de un elevi și să-l lovească cu cartea în cap, în fața colegilor.

„Clasa putea să râdă. Relațiile interumane elev-coleg, elev-profesor, elev-părinte trebuie dezvoltate pe o bază de armonie, toleranță. Pe unii elevi acest comportament i-a distrus și nu au mai continuat studiile, pe alții i-au făcut mai puternici, de exemplu pe mine. Mi-am continuat studiile, dar eu am avut și o profesoară extraordinară care m-a motivat să fac acest lucru. Am făcut Facultatea de Drept și mai bine de 17 ani am reprezentat victimele violenței”, explică avocata.

Cristina Scarlevschi este model și fondatoarea unei școli de dans. În copilărie, pentru că mama sa plecase peste hotare, și-a petrecut trei ani de studiu în sat, la bunici. Revenirea mamei a însemnat și schimbarea instituției de învățământ, dar și prima cunoștință cu violența școlară.

„După ce mama s-a întors din Grecia în Moldova, a cumpărat apartament în Chișinău. A vrut să mă dea la o școală cât mai aproape de locuință. Fiind o fată venită de la țară, a fost de ajuns să spună un copil în gura mare că cei de la țară vin cu păduchi. Și iată așa a început. Copiii au început să nu dorească să se așeze cu mine în bancă”, își amintește tânăra.

Umilirea și jignirile continuau și luau amploare de la an la an:

„Noi am avut în clasă o fată. Ea învăța foarte bine. Venea la mine în față și îmi spunea „Tu ești o cârpă. Pe tine nimeni nu o să te iubească”. Am vrut să mă schimb în altă grupă, dar „PR-ul” meu a ajuns și acolo și spuneau că fata asta e „delicată”, fată de la sat. Se forma o gașcă din fete și băieți și simțeau că aveau o putere. Părinții lor erau peste hotare, le trimiteau bani, aveau mai multe haine frumoase. Dacă cineva avea telefon cu cameră era wow. Toți erau prieteni cu ei și nu cu ceilalți”.

„O fată care învăța mai bine mi-a spus că sunt o cârpă și că nimeni nu mă va iubi”, Cristina Scarlevschi, dansatoare.

Cristina susține că a avut nevoie de timp pentru a înțelege că doar ea poate decide cine va deveni în viață.

„Eu știam că nu o să fiu cârpă, dar voi face ceva în viața asta și o să fie legat de creație, de artă. Nu mă interesa și nu luam la suflet lucrurile acestea,  pentru că eu oricum vroiam să demonstrez că o să treacă timpul și o să vedeți voi. Acum primesc mesaje că „uite Cristina te-ai făcut atât de frumoasă, ești cunoscută, te ocupi cu niște chestii atât de interesante. Îmi amintesc cum la școală copiii se comportau urât cu tine”. Sunt și băieți care mi-au scris  „Ah, am pierdut momentul. Ce prost am fost că te trăgeam de păr sau îți scoteam geanta și o aruncam la gunoi. Uite ce femeie aș fi avut lângă mine”, explică dansatoarea.

Olivia Furtună este studentă. A simțit pentru prima dată ce înseamnă bullyng-ul școlar când colegii o numeau ca pe un câine.

Băieții mă numeau „cățel jucika”. Eu eram nedumerită: „De ce pe mine m-au ales?” (Olivia Furtună, studentă)

„Timp de o săptămână, băieții mă numeau „cățel jucika”. Eu eram nedumerită: „De ce pe mine m-au ales?”. Într-o zi am încercat să îmi îndrept părul, m-am îmbrăcat mai frumos. Am avut dispoziția să fiu mai diferită, pentru că la școală devenise o rutină. Am mers pe holuri și erau două fete. Una dintre ele s-a apropiat de mine și a început să mă întrebe, „Îți place de noul băiat care a venit?”. Au început să mă împingă din toate părțile. „Ți-ai făcut coafura ca să îl impresionezi?”. M-au apucat de păr și m-au zgâriat, m-au îmbrâncit pe jos”, își amintește tânăra.

Urmele lăsate de jignirile din anii de școală nu au dispărut nici azi:

„Simt anxietate față de societate. Nu știu cum să mă comport cu ceilalți oameni. Am frica că nu mă vor înțelege corect și e rar când eu mă apropii prima de alți oameni. Îmi este frică să nu creadă ceva urât despre mine”.

Violența școlară, în cifre…

Un studiu realizat de UNICEF arată că mai puțin de jumătate dintre copiii care sunt victime ale violenței la școală cer ajutorul părinților. În timp ce psihologii sunt de părere că anume părinții pot fi cei mai buni mediatori în asemenea situații, tăcerea copiilor îi face pe adulți să trăiască în neștire, fără să bănuiască dramele prin care trec cei mici atunci când merg la școală.

Serviciul psihologic în țară e foarte slab dezvoltat (Daniela Sîmboteanu, psihologă)

Același studiu susține că o bună parte dintre cazurile de violență între elevi sunt provocate de profesori. Situația ar putea fi remediată dacă va fi îmbunătățit sistemul de pregătire al cadrelor didactice.

„Serviciul psihologic în țară e foarte slab dezvoltat. Noi nu avem în toate instituțiile de învățământ psihologi. În mare parte aceștia sunt doar în liceele din municipiu. În localitățile rurale, acolo unde fenomenul de bullying e mai răspândit, psihologii școlari nu sunt. Cei care sunt, sunt foarte slab pregătiți, pentru că nu acces la programe de instruire continuă, specializare. În grădinițe nu sunt prevăzute unitățile de psiholog. Un lucru foarte important, la această vârstă, familia ar putea primi niște recomandări profesioniste pentru a face niște corecții în educarea copilului”, a menționat psihologa Daniela Sîmboteanu.

Studiul UNICEF, realizat în anul 2019,  arată că șapte din zece copii din R. Moldova, elevi ai claselor VI-XII, sunt agresați fizic sau verbal de colegi. Aproape 40% din elevi s-au identificat ca agresori în relațiile cu semenii săi la școală.

Un raport PISA, realizat în anul 2018, arată că aproximativ 13% din numărul de elevi din Republica Moldova au raportat că au fost victime ale violenței verbale și 7% – victime ale violenței fizice de câteva ori pe lună. Totodată, 75% din numărul de elevi din Republica Moldova consideră că este greșit să te alături actelor de agresiune și aproximativ 91% din numărul de elevi sunt de acord că este bine să ajuți elevii care nu se pot apăra.

Mai multe informații despre sugestiile pentru rezolvarea problemei și ce au făcut alte țări pentru a combate fenomenul bullying-ului în școli sau ce a făcut Moldova pentru a reduce cazurile de violență în școli, citiți pe AGORA.md.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: