Trauma este o rană psihică pe care o suferă unii oameni ca urmare a unui eveniment negativ sau a unui set de evenimente din viața lor, care îi afectează dramatic, provocându-le durere și suferință emoțională. Aceste evenimente negative lasă o amprentă asupra persoanei: îi modifică personalitatea, de asemenea, îi afectează atitudinea și comportamentul.

Rețeta suferinței continue

Deja cunoaștem că cea mai mare parte a complexelor cu care luptăm pe parcursul vieții sunt apărute și dezvoltate în copilărie. Mai mult, specialiștii în psihologie susțin că, chiar și evenimentele neplăcute care au loc în fragedă copilărie, se întipăresc în subconștient. Adică, nu ne amintim evenimentul propriu-zis, dar subconștientul păstrează și dezvoltă un mecanism de apărare legat de acest eveniment pe care noi, cel mai probabil, nici nu îl percepem.

Obstacolele care încetinesc procesul nostru de dezvoltare pot fi catalogate și clasificate după diverse criterii. Psihologii consideră că traumele trecutului sunt cele care pun frână dezvoltării personalității noastre. Astfel, eșecurile, problemele de relaționare/dezvoltare trebuie să fie studiate și „dezgropate” până se ajunge la traumele nerezolvate care le influențează.

De obicei, după ce trăim un eșec sau o traumă, vrem să ne vindecăm. Este esențial să înțelegem că atunci când încercăm să rezistăm în fața a ceva dureros, de fapt prelungim tocmai durerea pe care încercăm să o evităm. Purtăm aceste răni emoționale cu noi și ele ne afectează relațiile, cariera, fericirea, sănătatea… viața.

Originea durerii

Locul de unde venim afectează direcția în care ne îndreptăm, iar ceea ce rămâne nerezolvat în trecutul nostru ne influențează prezentul. Potrivit psihologului american, Dr. Norbert A. Wetzel, traumele din trecut alterează echilibrul fizic și emoțional al oamenilor. Ceea ce le face extrem de periculoase este efectul lor pe termen lung. Primele simptome pot apărea chiar și după mai mulți ani. Cea mai rapidă cale spre vindecare, după părerea specialistului, este conștientizarea traumei. Identificarea simptomelor este primul pas spre a le face față și a le trata corespunzător.

Este la fel ca și în cazul durerii fizice. Din moment ce devine clară originea ei, poate fi aplicat tratamentul adecvat. Medicamentele analgezice nu fac decât să micșoreze intensitatea durerii pe moment, iar problema propriu-zisă rămâne netratată. După același principiu funcționează și bolile de suflet. Ele trebuie tratate de la origine. Pentru asta este nevoie să revelăm momentul dat.

Ce e de făcut?

Fluxul sănătos și procesarea emoțiilor stresante, cum ar fi: furia, tristețea, rușinea și frica, sunt esențiale pentru vindecarea traumelor din trecut. Pentru a le vindeca trebuie să încheiem procesul care ar fi trebuit să înceapă (poate) cu zeci de ani în urmă. Atunci când s-a petrecut incidentul care ne-a rănit. În acest scop psihoterapeuta americană Andrea Brandt recomandă practicarea următorului exercițiu:

  • Aterizează – fii în corpul tău aici și acum. Conectează-ți conștiința.
  • Amintește-ți – recapitulează un moment traumatizant. Retrăiește-l.
  • Simte – respiră profund și încearcă să percepi reacțiile fizice pe care ți le provoacă amintirea.
  • Numește – identifică și asociază o emoție pentru fiecare senzație pe care o ai.
  • Iubește – acceptă tot ce simți. Îmbrățișează-ți personalitatea și iubește-o pentru ceea ce simte.
  • Experimentează-ți simțurile – trăiește-ți emoțiile. Nu încerca să schimbi ceea ce simți.
  • Învăță – ascultă ce îți transmit emoțiile pe care le simți. Fă legătură cu alte evenimente când ai avut aceleași trăiri.
  • Împărtășește – dacă nu vrei să vorbești cu cineva despre ceea ce simți, scrie. O scrisoare (netrimisă) cuiva care te-a rănit în trecut poate face minuni în creierul tău.
  • Eliberează-te – vizualizează energia negativă care tocmai a fost eliberată din mintea ta. Arde scrisoarea.

Ne uităm înapoi… la viitor

Cu siguranță procesul de vindecare al rănilor emoționale poate fi incomod, dar plin de satisfacții. Energia pe care o cheltuim în prezent pe traumă va fi eliberată, iar spațiul pe care l-a ocupat trauma în interiorul nostru poate fi umplut cu energie nouă. Aceasta ne va ajuta să construim viața pe care o vom iubi.

Este important să clarificăm că trauma este (uneori) rezultatul a ceea ce a fost perceput și nu a ceea ce s-a întâmplat de fapt. Cu toate acestea, trăind-o ca și cum ar fi, suferim toate consecințele care derivă din ea. Aceste amintiri sunt trăite cu o intensitate deosebită și provoacă durere și angoasă profundă.

Împăcarea cu trecutul…

Omul sănătos din punct de vedere psihologic, cu un bun nivel de maturizare a personalității sale, este cel care trăiește în prezent, și-a asumat trecutul și trăiește deschis către viitor. Ființa umană are capacitatea de a merge înainte. Trăind cu entuziasm, întorcând pagini negative, periculoase, dure, frustrante. Acelea care au încetinit marșul. Să te simți confortabil cu tine însuți este o condiție sine qua non pentru a relaționa bine cu ceilalți.

Viața este un mare profesor. Învățăm lecții, una câte una, de pe urma evenimentelor care ni se întâmplă, iar labirinturile prin care ne face să trecem ne ajută să descoperim și să ne fortificăm cetatea interioară.

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: