Știai că o femeie pe parcursul vieții încearcă de circa 33 de ori să se apuce de-o dietă? Probabil că relația ta cu slăbitul și îngrășatul la loc durează și ea de ceva vreme. Un an, cinci, zece și mai mult?

Slăbit, îngrășat, iar slăbit, și tot așa: kilogramele tale fluctuează la infinit! Ori, în slăbit de obicei nu poți trișa, corpul tău reacționează fidel la ce faci, la cum îl tratezi, la cum îl îngrijești. Și ce bine că al nostru corp este maleabil, că se află în puterile noastre să ni-l modelăm după bunul nostru plac! Însă, cu cât mai multă ură, frustrare și insatisfacție față de ce vezi în oglindă investești în tine, cu atât acel efect „yo-yo” în slăbit va fi mai puternic, te va acapara, te va domina și te va face să acționezi impulsiv.

Poftele tale alimentare îți vorbesc

Vei rupe cercul slăbiciunilor în totalitate când vei înțelege problema mâncatului emoțional. Acesta apare atunci când emoțiile și sentimentele tale te conduc spre consumarea unor alimente ce îți readuc liniștea, măcar și pe câteva momente.

Problema este că prin mâncatul în exces încercăm să ne acoperim tot felul de goluri lăutrice, încercăm să spălăm toată ura, nedreptatea, tristețea, singurătatea și câte și câte alte lucruri care merg prost în viața noastră. Dar asta este doar o supapă, care nu face decât să perpetueze acel „yo-yo” în slăbit.

Așadar, pofta de ceva dulce sau de gusturi intense îți vorbește: îți spune ce relații îți lipsesc, ce emoții ai vrea să simți. Tânjești probabil după căldura părinților, aceea autentică, din copilărie, când totul era lipsit de griji și te cuibăreai la pieptul mamei, când ți se preparau tot felul de delicatese și asta însemna iubirea și grija adevărată.

Căci de obicei poftele noastre alimentare sunt asociate cu diverse amintiri și nostalgii. Când îți mai vine câte o poftă de nestăvilit, oprește-te pentru zece minute de introspecție (cel mai ușor este s-o faci în scris: să descrii exact de ce ți-e poftă la nivel emoțional): ce îți dorești cu adevărat, ce emoții cauți în mâncare? Odată ce ți-ai înțeles necesitățile reale, adică pe acelea psiho-emoționale, ai de lucru pentru a le aduce în viața ta, altfel decât prin mâncare: interacțiuni și activități plăcute, care-ți vor oferi bucurii pe termen lung. Or, mâncarea nu face decât să te calmeze pe câteva minute și nu să-ți rezolve rădăcina problemei, de natură emoțională.

Nostalgia vremurilor demult apuse

Așadar, de obicei în spatele poftelor alimentare sunt nostalgii după sentimente care probabil că au rămas asociate în mintea ta cu mâncarea, încă din fragedă pruncie.

Și da, nimeni nu spune ce vei obține tot deodată. Schimbarea sinelui nu a fost niciodată floare la ureche. Nu e ca și cum peste noapte poți deveni un alt om, cu alte deprinderi alimentare, cu alt chef de sport și cu altă atitudine față de mâncare… Totodată, se spune că în spatele fiecărui comportament de dependență se află o emoție. Acestea trebuie recunoscute, înțelese și prelucrate, cât mai ecologic posibil. Și da, lucrând cu sine, înțelegând cauzele mâncatului necontrolat, înțelegând emoțiile personale, frustările, melancoliile și decepțiile, poți schimba ceva. Cum era zicala aceea: o minte sănătoasă într-un corp sănătos? Oare nu asta merităm cu toții de la viață?

Tu cât de des mânânci emoțional? Ai încercat să te întrebi ce se află în spatele acestui comportament autodistructiv? Haide să ne tratăm pe noi cu respect, cu îngăduință și cu drag de sine, și atunci mâncatul emoțional va deveni absolut gestionabil!

Distribuie articolul: