Fiecare dintre noi, cel puțin o dată în viață, s-a simțit neputincios, ori s-a confruntat cu situația în care lucrurile au părut a scăpa de sub control. În viața de zi cu zi, ne ciocnim de probleme și circumstanțe în care ne dăm seama de anumite trăiri puternice pe care le avem: entuziasm, furie, frustrare, anxietate, suspiciune, mânie, bucurie etc.

Cum să facem față acestor provocări și cum să avem certitudinea că ceea ce facem nu ne depășește? Și mai ales, cum îi ajutăm pe copii să facă față acestor stări?

Gestionarea emoțiilor

Pentru cultivarea stării de bine, este necesară însușirea mecanismelor de gestionare a emoțiilor. În fiecare zi ne confruntăm cu noi contexte care ne solicită luarea deciziilor, care ne dezvoltă personal și profesional, astfel încât modul nostru de a trăi să devină unul care generează perspectiva influenței constructive și impactul stării de bine, atât în raport cu noi înșine, cât și în relațiile interpersonale în care investim. Managementul emoțiilor reprezintă o cale de gestionare și adaptare a capacităților și aptitudinilor pe care le avem, în vederea dezvoltării noastre. Pe de altă parte, este firesc să avem emoții, acestea sunt un prim semnal al funcționării noastre ca persoane, ele dau culoare vieții noastre. Pe acest lucru e important să-l transmitem copiilor noștri, ca ei să conștientizeze stările prin care trec și să învețe să se înțeleagă singuri pe ei.

Ce sunt emoțiile? Cum le explicăm copiilor noștri?

Această stare este o manifestare exterioară a ceea ce se petrece în interiorul fiecăruia dintre noi: al meu ca și matur, sau al tău ca și copil. Îl învățăm pe copil că acest răspuns este o strategie de apărare sau de reacționare, pe care o alege corpul uman, și care se derulează la diferite nivele de intensitate. Ne confruntăm zilnic cu emoții, care ne pot îmbolnăvi sau care ne vindecă, esențial este să putem să le controlăm și să le orientăm pentru a beneficia de efecte pozitive, care vor alimenta starea noastră de bine.

Anume starea de bine reprezintă confortul psihologic, emoțional, cognitiv, social și fizic, care determină, într-un mod direct, progresul în dezvoltarea noastră. Starea de bine are de a face cu mediul în care ne aflăm, iar acesta determină succesele, insuccesele sau progresul pe care îl putem atinge. Emoțiile noastre au diverse surse primare, de care sunt generate: fie că vorbim despre amintirile care au lăsat amprentă în viața noastră și care reapar cu intensitate, determinând retrăirea stărilor pe care le-am parcurs, fie de factorii externi care ne influențează și care conduc la formarea unei convingeri personale despre propria persoană. Astfel, opinia noastră despre propria persoană generează comportamentul nostru față de ceilalți, iar acesta determină comportamentul celorlalți în raport cu noi, comportament ce întărește părerea noastră despre noi înșine.

Cum sunt gestionate stările interioare? Cum ne ajutăm copiii în acest sens?

Combinația mai multor emoții generează anumite stări interioare. La rândul lor, aceste stări creează climatul psihologic pe care ni-l educăm în timp și pe care îl transformăm în obișnuințe comportamentale, astfel că unele reacții la stimulii externi provoacă automatizat anumite emoții primare sau secundare. Excesul de emoții, negestionat, conduce spre dezechilibru și frustrare. De aceea, este important să acționăm constructiv și să gestionăm pas cu pas stările emoționale. Pentru aceasta, avem nevoie atât de inteligență emoțională, cât și de inteligență intelectuală dezvoltată. Întrebarea frecventă ce se desprinde de aici este: Care dintre acestea determină succesul?

Daniel Goleman răspunde în lucrările sale: în mod tradițional, puterea creierului este dată de IQ. Însă cu cât lumea devine mai complexă, inteligența emoțională (EQ) trece pe primul plan. Astfel, în viața de zi cu zi sunt importante atât IQ, cât și EQ. Pe parcursul anilor, avem nevoie de IQ pentru a obține o diplomă, a avea cunoștințe și a forma deprinderi. EQ este importantă în relațiile pe care le avem, este esențială la locul de muncă și ne ajută să facem o diferență în modul în care ne gestionăm emoțiile.

Inteligența emoțională nu înlocuiește IQ, este nevoie de un IQ ridicat pentru a înțelege ce poate face EQ și pentru a putea aloca timp și efort în vederea îmbunătățirii calităților personale. Prin comparație, IQ ține de capacitatea de a gândi, iar EQ ține de capacitatea de a simți. Când aceste două dimensiuni sunt combinate, ajungem să alegem înțelept și să acționăm, nicidecum să reacționăm, deoarece știm să ne autocontrolăm emoțiile și stările prin care trecem. IQ-ul ni-l dezvoltăm în procesul de învățare academică, adică în școală, iar EQ îl dezvoltăm prin experiența vieții. IQ este înnăscut și nu îl putem ridica la un alt nivel, pe când EQ -ul în educăm, îl învățăm și îi putem ridica nivelul.

EQ (Inteligența emoțională) implică: conștiința de sine, autogestionarea, empatia și abilitățile sociale. Aceste componente necesită a fi explorate și dezvoltate. Or, cu cât aceste componente sunt explorate mai mult, cu atât nivelul EQ va fi mai ridicat.

După Dr. Ecaterina MOGA, expertă în educație.

Distribuie articolul: