Încă de la apariția sa Internetul a devenit o o putere extraordinară fără de care acum nu ne mai putem imagina viața. Astăzi, totul se afla la un click distanță – cumpărăturile, facturile și chiar prietenii și familia, care sunt la mii de kilometri distanță. Pe lângă faptul că Internetul ne-a permis să ne conectăm mai mult, din păcate, trăim vremuri când tocmai el ne poate deconecta sau conecta, dar în moduri rău intenționate. 

Internetul le permite escrocilor să fie mai aproape de victime, iar oamenilor care vor să îți facă rău să se ascundă sub profiluri false. În acest articol vom dezbate tema „Online Shaming”.

Dacă îți este străin acest termen, iată ce presupune: Online shaming este o formă de „rușine publică”. Ținta fiind umilită pe internet prin intermediul rețelelor sociale. „Rușinea publică” implică expunerea de informații cu caracter personal.

Umilirea pe rețelele sociale este realizată în diferite forme. De exemplu, o persoană poate fi atacată pentru felul cum arată (body shame) sau mom shame (femeia fiind criticată pentru modul în care alege să își educe copiii, să îi îmbrace sau să îi hrănească etc). Revenge shaming (o persoană decide să se răzbune pe altcineva publicând mesaje defăimătoare) și unul dintre cele mai răspândite fenomene de shaming sunt legate de orientarea sexuală, rasă sau religie.

Am decis să cerem ajutorul unui psiholog pentru a înțelege mai bine ce presupune acest fenomen și care pot fi consecințele lui. Psihologul Maxim Orândaș ne-a ajutat să conștientizăm gravitatea shamingului online: 

Pe lângă aspectele pozitive ale Internetului, există și o parte negativă a acestuia. Vorbim de shaming online. E aproape ceva la ordinea zilei ca o persoană să critice o altă persoană în mediul online, fără ai ascunde datele personale și există persoane care fac acest lucru în mod frecvent. De ce acești oameni simt nevoia de a critica și, cel mai importat, de a o face în public?

„Mai degrabă, am putea spune că acești oameni, dar și noi toți împreună avem nevoia de apartenență la grup. Și atunci când criticăm în public, noi involuntar implicăm în expunerea noastră și alți oameni, care pot să ofere susținere și credibilitate criticii expuse.”

Există o linie foarte fină între online shaming și expunerea părerii (pentru că trăim în vremurile libertății de exprimare). Care este diferența dintre aceste două situații? Când ne dăm seama că suntem victimele shaming-ului online?

„Părerea sau critica se bazează pe anumite impresii personale subiective despre o situație/ persoană. Ea poate fi constructivă și distructivă. Pe când shamingul este orientat spre a umili pe cineva, de cele mai multe ori în mod intenționat, cu scopul „de a-l învăța minte” sau „de a-l pune la punct”.

De obicei în astfel de momente nu e greu să-ți dai seama că ești o victimă a shamingului, întrucât ești supus unei umilințe, care vine la pachet cu rușinea și vina. Acestea sunt emoții sociale, care se activează, atunci când ai cel puțin o „pereche” de ochi țintită asupra ta.

Devii o victimă a rușinii publice, atunci când: îți este atacată personalitatea și începi să te simți un ratat, că n-ai valoare, ba chiar îți poate apărea gândul „mai bine mor!”. La toate acestea agresorul te mai poate face să retrăiești acele momente traumatizante din nou.”

Cum este afectată pe termen lung o persoană care a fost supusă la „rușinea online”?

„Oamenii care supun pe alții la „shaming online”, de obicei, nu realizează gravitatea consecințelor care ar putea urma, deoarece totul, în viziunea lor, se întâmplă într-un mediu online. Aceștia au iluzia, că online-ul e o zonă de securitate și că n-ar putea să afecteze cu adevărat o altă persoană. Însă umilirea, atât în realitate, cât și online poate avea următoarele consecințe:

-dificultăți de adaptare;

-anxietate;

-rezultate academice rele;

-excluderea din colectiv;

-depresie;

-gânduri și comportamente suicidare.”

Cred că un adult poate trece peste un astfel de episod mult mai ușor decât un copil. Ce ne facem când copilul nostru este suspus la public și online shaming de către colegii săi? Cum îl ajutăm?

„În primul rând, să-i fim aproape. Să avem o comunicare empatică cu acesta, prin care să-i validăm emoțiile și în niciun caz să nu-l învinovățim.

Să-i oferim un exemplu din propria experiență, în care ne-am simțit aiurea sau am avut careva frici și cum am depășit acele momente.
Este foarte importantă comunicarea cu copilul nostru până la apariția unor astfel de experiențe negative, în care să-i explicăm că nimeni nu are dreptul să-l înjosească în vreun fel și că astfel de comportament este inacceptabil. Iar dacă cumva o să i se întâmple să fie supus shamingului, să vorbească despre asta și să apeleze după ajutor (părinți, psiholog).”

Cazul de la ASEM poate fi considerat un caz de online shaming?

„Cazul de la ASEM îl putem cataloga drept un exemplu de online shaming, deoarece întocmește câțiva parametri, care confirmă acest fapt:

 -blamarea;

-etichetarea;

-moralitate în exces;

-gândire dihotomică (gândirea în extreme);

-exagerarea/ suprageneralizarea.

Oamenii, de obicei, nu au nevoie de adevăr, deoarece aflarea adevărului cu toate detaliile sale minuțioase și importante implică mult efort intelectual, ceea ce duce la epuizarea resurselor emoționale și pierderea de timp. În general, noi tindem să găsim răspunsuri rapide și simple (asemeni unor paternuri), care să ne dea o explicație aici și acum”, a explicat psihologul.

Nu puține sunt cazurile când persoanele și-au pierdut respectul celor din jur, serviciul și prietenii din cauza că au devenit victime ale umilinței pe rețelele sociale. Fenomenul „public shaming” este mai puternic decât îți imaginezi, acesta poate distruge vieți.

Din motiv că este un fenomen răspândit prin intermediul rețelelor sociale, este foarte greu de oprit. Mici pași către asta se fac de către specialiști și organizații care vorbesc despre acest fenomen, dar și de platformele online care au început să interzică mesajele instigatoare la ură, totuși, totul abia începe.

Concluzia? Fii atent la mesajul pe care îl transmiți pe social media.

Pe Maxim Orîndaș îl găsiți pe pagina sa de Instagram, acolo vorbește pe diferite teme utile și oferă multe informații prețioase.

Citește și: Ce este frica, de unde vine și cum poate fi depășită? Psihologul Maxim Orîndaș ne-a răspuns la toate aceste întrebări (Interviu)

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: