Foarte curând în incinta Centrului Academic Internațional (CAIE) Eminescu, Chișinău,  se va desfășura mirificul eveniment lansare de carte, sesiune de autografe, întâlnire cu autoarea. 

Tânăra autoare a acestui roman este o fată simplă crescută într-o familie de oameni modești, a încercat să trăiască prin intermediul personajelor spiritul dreptății și al iubirii.

Cristina Lupușor a comasat libertatatea de a gândi diferit și emanciparea femeii dedicate suferinței. Știe să vorbească ca și cum și-ar fi ținut inima în palmă.

Prin intermediul acestui prim început  de carieră, ea s-a dedicat întru totul rolului divin de femeie, dar niciodată nu i-a lipsit carisma și perseverența de a continua altfel. 

Dacă Aurelian Silvestru  spunea că: „Suntem făcuți din cuvinte” de ce nu am fi avantajați într-o ordine anumită, cuvintele cu care înveșmântăm o personalitate în esența ei.

Autoarea a abordat diverse probleme sec. XXI:

  • Condiții insalubre
  • Suflete moarte care-și caută iubirea
  • Glume macabre
  • Vieți contagioase de durere __________

Și, totul se rezumă la un suflet de om, al acelui om, care poate duce mai mult decât crede, și, mai ales, atunci când  iubește și are iubirea în mâinele sale…

Va fi prezentă întreaga famile EDITURA PONTOS, în frunte cu Marcela Mardare.

Nominalizări nu vor fi, deoarece o familie care acționează ca un singur om și a cărui deviză este EXCELENȚĂ fără să se dezmintă în fapte, iar metodele informative sunt înlocuite cu cele formative, astfel că deziderentul lor este A FI și nu A AVEA și sincere mulțumiri doamnelor Marina Dumitriu (tehnoredactarea si design copertă), Olesea Dînga (Ch.) (redactor, prefațatoarea operei și moderarea evenimentului) care mi-au insuflat încrederea pentru realizarea unui nou început în viața mea.

 Cristina Lupușor a încercat să evidențieze un text de celelalte,  să fie favorizat  și a atrage publicul să aibă o denumire sugestivă și dacă nu exactă și concretă, atunci șocantă și incitantă, tocmai atunci vom fi de acord cu Shiller: „Un titlu nu trebuie să fie o carte de bucate. Cu cât își dezvăluie mai puțin conținutul, cu atât mai bine!”

  Pentru  a avea certitudinea unui ecou necitit încă, intenționez să citez din romanul autoarei :

 « Ideea de a trăi… lupta pentru a duce la împlinire, această idee devine un tipar cu care ne confruntăm toți. Ia forma unui labirint în care ne pierdem din ce în ce mai mult, complicându-l cu propiile noastre acțiuni și nu doar pentru noi, ci, și pentru ceilalți participanți. Fără să conștientizăm că, de fapt toți avem aceeași destinație, același punct de sfârșit ce ne îndepărtează de orice simțământ, de orice idee… Am simțit pe propriia-mi piele secătura sufletului prin prisma fățărniciei și lauda oamenilor. Deși, nu totdeauna sufletul ajunge până la culmi, însă mutând bătaia inimii în exterior, descoperi „păharul cu apă pe care te bucuri să-l bei”.  »

                 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: