Pe Larisa Gîlcă am descoperit-o într-un grup handmade, acolo unde artiștii din toate domeniile își împărtășesc dragostea pentru lucrul manual. Căsuțele pentru depozitarea ceaiului, create de ea în stilul provence, sunt absolut superbe. Ne-am propus să aflăm mai multe despre meșteriță și iată care este povestea ei.

La cei 50 de ani, Larisa Gîlcă are în spate 26 de ani de experiență în domeniul vinificației. Acum un deceniu, aceasta a mai descoperit o pasiune – decorarea obiectelor în tehnica decoupage.

„Din copilărie îmi găseam mereu ocupație, desenam, tricotam, modelam, încercam diferite tehnici, care îmi păreau interesante, în serios m-am axat pe artizanat 10 ani în urmă, din simplă întâmplare – îmi trebuia un cadou, în ajunul Anului nou, trebuia să plec în ospeție și îmi venise o idee, să decorez o sticlă de spumant. Gazda și oaspeții au rămas încântați de lucrarea mea, asta și m-a convins, să merg mai departe, decorând cu mozaic, materiale naturale, scoici de mare, sticlele cu vin”, povestește artista.

„Încetul cu încetul am dat și de tehnica șervețelului – decoupage, cum i se mai zice. Tehnica decoupage prevede decorul oricărei suprafețe, în primil rând e o tehnică pentru cei, ce își doresc mult să picteze, dar nu le reușește. A doua parte interesantă a tehnicii – poți da o viață nouă obiectelor deja învechite, deteriorate, sau demodate.

Cele mai simple materiale pentru decor sunt sticla, faianța, gipsul, plasticul, lemnul… De aceea cu timpul m-am oprit la decorul obiectelor din lemn, cum ar fi: diferite obiecte pentru bucătărie, piepteni, oglinzi, cutii, suporturi pentru chei și multe altele…

De obicei tehnică decoupage nu prevede mult timp, poți face o lucrare și într-o oră și în mai multe zile, dar făcând calitativ, ai nevoie de timp pentru uscare între straturi, îndeosebi finisarea cu lac, pentru a fixa difinitiv desenul și lucrarea, ce poate aduce și la 4-5 zile până la final.”, explică artizana.

„Ceea ce m-a atras până la urmă în această tehnică, este liniștea sufletească și meditația în timpul lucrului, de aceea și prefer să privesc filme vechi, în timpul lucrului, pe care deja le-am văzut, deoarece des îmi dau seama că deja a trecut jumătate de film, dar eu cu gândurile eram undeva departe…”

„Inspirația, de obicei, vine din natură, cer, soare, ceea ce ne înconjoară, dar am avut câteva cazuri, că rezolvarea problemei (dilemei) venea și în somn.

De obicei, sunt satisfăcută de rezultatul final, dar clar că am și situații, în care îmi pare că trebuia altfel de făcut, nu-mi place până la urmă, dar clientul rămâne încântat. Ce bine este că suntem diferiți și cu gusturi diferite… De la început procuram materialele necesare din magazinele specializate pentru pictori, dar, pe parcurs, am depistat multe materiale potrivite și cu prețuri mai mici, la magazinele de materiale de construcții, multe inventam singură, a venit experiența, dar oricum, mereu sunt în căutarea informației noi, încerc lucruri noi…”, mai dezvăluie meșterița.

„De 6 ani activ particip la toate evenimentele culturale și târgurile petrecute în Chișinău și în toată Moldova. Clienții mei deseori sunt turiștii și concetățenii noștri, care locuiesc peste hotare, de aceea lucrările mele se regăsesc practic în toate țările lumii, au o geografie vastă…

Și cel mai plăcut e atunci participi la târguri, să auzi cuvinte frumoase de apreciere, să vezi luciu în ochii omului mulțumit, de ceea ce vede și ține în mâini, și îmi dau seama, că de 10 ani încoace m-am regăsit în ceea ce mii drag sufletului. Și foarte mult mă bucură faptul că, în sfârșit, lumea a început să prețuiască lucrul artizanat, făcut cu mâna și cu sufletul…”, conchide Larisa Gîlcă.

Admirați mai multe lucrări realizate de meșteriță, în galeria foto de mai jos:

Foto: Arhiva personală

Citește și: Meșterița Alina Dabija așterne imprimeuri vii pe țesătură: „Aș dori să readuc în viaţa cotidiană cultura strămoşilor noştri” (Foto)


*Urmărește canalul nostru de Telegram

Pentru mai multe știri din frumusețe și modă urmărește canalul nostru de  Viber – Revista #EAmd Join Revista #EAmd 

WhatsApp – Revista EA