Plictisor, un început nu prea promițător, culori închise, scene prea sumbre. În acest mod aș fi scris cronica mea de film. Însă, norocul meu este că totuși m-am decis să vizionez filmul până la final și nu doar o parte din el. Se spune că primele impresii sunt greșite, așa a fost și în cazul meu. Aș fi pierdut o peliculă nonconformistă. 

I-am mai dat o șansă și m-a impresionat. Așadar, am revenit! Emoție, intrigă, nostalgie, pasiune și admirație. La Grande Belezza, filmul care te duce într-o altă lume. În lumea artei și a amintirilor. Care este scopul vieții? Ce am făcut eu până în ziua de astăzi? Cu ce pot să mă mândresc? Sunt plictisit/ă de ceea ce fac? Acestea sunt întrebările pe care regizorul, Paolo Sorrentino, inconștient ni le adresează. 

Personajul principal este un scriitor care se mândrește de romanul pe care l-a scris. De fapt, singura sa capodoperă dusă până la capăt încă din tinerețe. Jep este o persoană spontană și inteligentă, spune lucrurile pe nume și pare că nu mai are nimic de pierdut. Un jurnalist cu ambiții și un bărbat înconjurat de multe femei, de petreceri și de amintirile tinereții sale. Locuiește într-un oraș impresionant, iar despre aparatment nici nu mai zic –  are o priveliște direct spre Colosseum. Da, este vorba despre Roma, orașul care te rătăcește vizual prin frumusețea sa arhitecturală. Peisajele din film, terasele, muzica, dansurile, localurile, accentul italian a personajelor ne aruncă într-un tur al obiectivelor turistice din Roma. Totodată, ne mai duce și cu gândul la spectacolele de teatru pe alocuri dure, dar cu mesaje puternice. O peliculă de artă care a fost și premiată cu Oscar merită să fie vizionată. Aerul mediteranean de acolo, pe care îl simțim chiar și prin ecrane ne duce cu gândul la mesajul cheie: Timpul de calitate trebuie petrecut cu folos. 

 

Filmul îți provoacă emoții: o să ți se facă pielea de găină, te vei întrista, te vei amuza și vei avea parte de acea nostalgie din trecut. Pentru că Jep în pragul bătrâneții își rememorează tinereţea lui plină cândva de pasiuni. „Primul lucru de care mi-am dat seama imediat ce am împlinit 65 de ani a fost că nu mai pot sa îmi pierd vremea cu lucruri pe care nu mi le doresc.” 

Chiar dacă pare că personajul le are pe toate, de fapt, Jep la ai săi 65 de ani este pierdut, plictisit și disperat. De ce? Răspunsul îl vei afla, dar nu de la mine, ci chiar de la el, Jep Gambardella. 

Descoperă personajul, dar și viața nocturnă de la Roma. 

Tu ai vizionat filmul?

Trăim vremuri grele și îți aducem informații vitale oră de oră. Ajută-ne să rezistăm. Fii alături de jurnalismul de calitate și noi te vom răsplăti cu cele mai noi știri!
Donează pe Patreon ca să putem continua activitatea portalului mediatic ea.md.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: