Rodica Costru este creatoare de handmade. Munca de handmade presupune multă răbdare și multă muncă, iar prețul unui astfel de produs e justificat, chiar dacă e mare. Am decis să o întrebăm pe Rodica detalii din culise despre pasiunea și munca handmade. Rodica poate fi urmărită și pe instagram.

Daniela Gorincioi:De unde a venit pasiunea pentru handmade şi anume crearea cerceilor?
Rodica Costru: Bună! Sunt Rodica, am 31 ani, sunt o visătoare. Iubesc florile, sunetele şi culorile naturii şi frumosul.
Pasiunea pentru handmade a venit încă din copilărie. De mică am iubit tot ce ține de handmade. Străbunica şi bunica pe linie maternă au cusut, ţesut şi brodat. Deci, cred că s-a transmis prin codul genetic. (Zâmbește).
Primii mei cercei mi i-am făcut în liceu, din mărgele de nisip (biser) după o schemă dintr-o revistă. Aveam şi am cercei de diferite culori şi forme. Apoi am făcut funde, accesorii de păr şi elastice pentru fetiţele mele. De lutul polimeric am aflat cred ca vreo 8 ani în urmă, când pe internet am descoperit o pereche de cercei cu bujori lucraţi din acest material. Atunci mi-am spus că va trebui să învăţ cândva să-mi fac aşa nişte cercei. Nu ştiam atunci cât este de dificil. Am început prima dată vreo 3 ani în urmă, prin toamnă, în concediul de îngrijire al copilului. Şi da, prima floare lucrată a fost bujorul.
Apoi, prietenele au cerut cercei tematici de iarnă. A venit primăvara şi am trecut din nou la bujori, lalele, liliac şi aşa a început prietenia mea cu lutul.

DG: Care sunt etapele de creare a bijuteriilor?
RC: Prima etapă este să înveţi să ai răbdare cu tine. Apoi încălzeşti lutul, amesteci culorile, modelezi sau decupezi formele dorite, aduni compoziţia, pui la copt. Uneori e nevoie de mai multe etape
de modelare şi copt cu pauze între ele. Dacă facem flori, probabil va fi nevoie de a adăuga frunze sau alte detalii. Dacă avem o anumită tehnică sau cercei cu forme geometrice, urmează etapa de a
şlefuire şi lustruire, şi de ataşare a elemetele metalice.

 

DG: Cât timp îţi ia de obicei să faci o pereche de cercei?
RC: E dificil de apreciat timpul pentru că lutul poate fi lucrat în tehnici diferite, deci ele implică timpi şi etape diferite. Dacă vorbim de o pereche de cercei geometrici, în mediu 2-3 ore, dacă
modelezi flori, acolo e mai mult deja. La căni sunt 6-8 ore de lucru adunate, dar imprăştiate în 2 sau 3 zile. Nu este posibil să decorezi şi să finalizezi o cană într-o singură zi, cel puţin eu nu reuşeşc.

DG: Mai faci şi altceva în afară de cercei?
RC: Da, mai lucrez şi broşe. Mie ele tare-mi plac, păcat că la noi nu prea se poartă. Agrafe pentru păr, pandative, am facut cîteva inele, brăţări, deci bijuterii decorative şi recent am prins curaj să
decorez cănuţe. Mai cos funde, dar în ultima perioadă ajung rar la maşina de cusut.

 

DG: Ţi se întâmplă să refaci ori să abandonezi o lucrare care nu îţi iese aşa cum îţi doreşti tu?
RC: Oh, daaaa, desigur! Altfel nu mai înveţi. Modelezi, greşeşti, refaci, nu îţi iese, iar refaci, renunţi, revii, mai plâgi de neputinţă şi nervi. (Râde) 😀 Altfel nu iese nimic până nu încerci şi îţi dai voie să greşeşti.
DG: Cine sunt clietele tale?
RC: Lutul polimeric mi-a dat posibilitatea să cunosc femei frumoase, stilate, bune, blânde cu mine, răbdătoare. Unele din ele mi-au spus că pot să fac ceva anume, deşi eu încredere în mâinile mele nu prea am avut. Sunt o fire cu o autocritică strictă, deci mi-a trebuit ceva timp să cred în mine şi să ridic privirea cu mândrie.

DG: Ce este cel mai dificil în lucrul cu lutul polimeric?
RC: Să lucrezi curat, adică să nu ajungă pe ceea ce ai modelat tu scame şi firişoare mici de praf, ele se observă foarte tare şi lucrarea arată neîngrijit.

DG: Cât de uşor/ greu este să găseşti materialele cu care lucrezi?
RC: Dacă vorbim de lut, se găsesc relativ uşor în Chişinău. Însă dacă discutăm de elemtele metalice, accesorii tehnice, acolo e mai greu. E cam dificil să găseşti în ţară elemente din oţel inoxidabil sau metal nonalergic şi dacă le găseşti, sunt cu un preţ destul de ridicat, nu mai vorbesc de a găsi tortiţe poleite cu argint sau aur, ori să găseşti tortiţe sau sisteme de prindere cu forme neobişnuite. Iată că mi-aş dori să găsim mai multe intrumeste profesioniste şi materiale de modelare şi de lucru cu lutul, aici e cel mai greu.

DG: Creaţiile handmade presupun multă răbdare, timp şi chin, de ce nu. Pentru unii, preţul la creaţiile handmade par exagerate.Ce ar trebui să înţeleagă potenţialii cumpărători când zici că un produs handmade costă un preţ anume?

RC: Eu nu consider că preţurile pentru lucrările handmade sunt mari la noi în ţară. Eu propun să analizăm preţul unor lucrări din străinătate de acelaşi gen, cu ceva de la noi şi atunci vom spune
altceva. Da, la noi sunt alte venituri, dar artistul depinde la fel de multă muncă în procesul creativ. Şi e atât de trist să îi spui unui artist că lucrarea lui e scumpă. Vă rog nu faceţi aşa, ci
spuneţi că preţul indicat e peste posibilităţile personale.

DG: Pentru tine, creaţiile handmade e un hobby ori e o afacere?
RC: E greu să apreciez asta acum. Ştiu clar şi sigur că este o pasiune. E o terapie prin culoare şi linişte pentru mine. E un sentiment din acela de copil care descoperă o singură păpădie pe un
câmp verde. E un nod în gât de emoţie când vezi ochi bucuroşi şi sclipitori care au primit o pereche de cercei dorită. E emoţie, iar noi oamenii avem nevoie de emoţii bune pentru a fi fericiţi. Eu pot spune că îmi pot modela emoţii. Lucrul manual mi-a adus oameni de care m-am apropiat mai mult, care m-au ghiontit şi m-au făcut să continui. Îi sunt enorm de recunoscătoare
prietenei care mi-a pus bani în mână şi m-a trimis să imi iau un aparat scump.
DG: Ce ar trebui să ia în considerare un client când doreşte să facă o comandă handmade? Ori vii tu cu sugestii la dolianţele lor?
RC: Mie îmi place să creez după cele ce-mi spune muza, e plăcut când o laşi să te ghideze, dar şi cei care îşi doresc ceva, la fel pot fi o inspiraţie foarte bună. Să ia în considerare că lucrul manual
necesită timp şi investiţii.DG: Cum se îngrijesc bijuteriile din lut polimeric? Dar cănile?
RC: Bijuteriile, în primul rând, le purtăm cu mândrie. Ne străduim să nu ajungă pe ele cremă, machiaj, parfum, uleiuri. Le scoatem obligatoriu seara sau după eveniment, le păstrăm la un loc
ferit de razele directe ale soarelui şi umezeală. Nu le udăm la pisină, la mare. Le ştergem cu o cârpă moale foarte uşor umezită, dacă s-au murdărit. Cănile le folosim cu drag cu băuturi calde, cît şi reci. Nu le punem la aparatul cu microunde şi la cel de spălat vase. Le spălăm manual, uşor cu burete şi detergent nonabraziv.

Distribuie articolul: