De ce rămânem blocați la durerea din trecut? Nu e numai o chestie de plăcere morbidă sau de pasiune pentru drama. Nu de asta ne tăvălim în suferință trecutului că o gogoașă prin zahăr.

Rămânem atârnați de ideea pe care am pierdut-o. De cele mai multe ori, nu ne doare sfârșitul relației atât de mult ca realizarea că iubirea respectivă nu a fost ce trebuia. Nu simțim pe pielea noastră pierderea, însă lăsatul în urmă al ideii pe care o aveam, despre cum ne doream că persoană respectivă să fie în viață noastră, jobul acela să rămână intact, situația să nu se schimbe ne afectează mai mult decât vrem să credem.

Așadar, rămânem cu o poftă emoțională nesatisfăcută. De acolo dorința de a reveni mereu la ea.

Întoarcerea (eliberatoare) în timp 

Dacă vrei să te eliberezi de trecut, trebuie să te întorci la el. Să scormonesti, să te lași ghidat de sentimentul inconfortabil din corpul tău și să-l urmăreșți până la capăt.

Te duci cu lanterna până la cele mai întunecate amintiri ale tinereții tale și odată ajuns acolo, faci un popas. Te întâlneșți cu varianta ta mai tânăra, în cel mai greu moment al vieții tale. Tu, cel de azi, știi lucruri noi care pot schimbă ceva înspre bine. Nu ai să schimbi trecutul, dar poți să schimbi povestea, iar asta e tot ce contează.

Imaginează-ți că stai de vorba cu ține, cel de atunci. Că ești în camera ta de adolescent, că vezi fiecare poster de pe pereți, că ești în curtea școlii, pe banca din față blocului, în gara de tren. Oriunde a avut loc întâmplarea care te-a marcat.

Trucul recomandat de psihologi pentru a te despărți de durere

Odată ce ai ajuns acolo, lângă sinele tău mai tânăr cu inima franța, iată ce trebuie să faci:

Îi spui că ce pare acum sfârșitul pământului e doar un mic obstacol în drumul sau plin de bucurii viitoare.

Îi demonstrezi că totul se întâmplă spre binele sau suprem – că îl așteaptă o nouă iubire, infinit mai bună decât cea pe care o plânge acum.

Îi oferi instrucțiuni precise legate de ce trebuie să facă în continuare că să-i fie bine: pe cine să sune, ce să învețe mai departe, ce drum să aleagă.

Cel mai important: imaginează-te spunându-ți că totul, absolut totul, o să fie bine. Că cei mai buni ani sunt cei care urmează și că realizări pe care acum nici nu îndrăznește să le ceară, o să vină curând.

De ce funcționează acest exercițiu de compasiune proiectat în trecut?

E clar că întoarcerea în trecut e doar o plăsmuire. Nu e mașină timpului și nu schimbă evenimentele din viață ta. Însă declanșează un potențial imens de vindecare prin simplu fapt al unei modificări, cât de mici, asupra percepției.

Perspectiva de ieri ne dictează starea de azi. Dacă reușeșți să-ți ajustezi povestea de atunci, vei izbuti să-ti schimbi viață de acum. Îți dai jos lentila durerii, datorită căreia totul pare distorsionat, și vezi că nu a fost dracul chiar atât de negru și că ești încă în picioare.

Când te eliberezi de suferință adunată și târâită atâția ani, o să ajungi la performanță de a trăi prezentul. Curaj!

Sursa: andreearaicu.ro

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: