Este mămica unui băiețel de 4 ani, iar concediul de îngrijire a copilului i s-a prelungit din cauza situației create de pandemiei. Partea bună, în afara faptului că își petrece timpul cu micuțul său, este că are posibilitatea să facă ce-i place mai mult – să croșeteze orice poftește, pentru că această activitate îi aduce liniște și satisfacție maximă. Povestea meșteriței handmade Elena Crîșmaru.

„Mă numesc Elena, am 36 ani, sunt mama unui flăcau de 4 ani. De specialitate sunt economist, activez în domeniul bancar din 2006, iar la moment sunt încă în concediu cu copilul (având în vedere situația la moment în țară și în lume). Dragostea pentru lucrul manual o am din copilărie, de mică îmi plăcea să coș hăinuțe la păpuși, iar ce ține de croșetat a fost dragoste la prima vedere cam de la vîrstă de 8 ani cînd cu fetele ne jucăm cu păpușele! O vecină mai mare că mine croșeta și mi-a propus să mă învețe, iar eu am acceptat”, își începe relatarea eroina de astăzi.

„Prima mea lucrare era un șervețel pătrat de culoare roz, este și acum undeva acasă la părinți, și încă câteva șervețele de diferite dimensiuni(rotunde, pătrate)! Am îndrăgit tehnica și am devenit tot mai curioasă, am mai crostetat câteva exemple singurică, iar pe atunci puține erau sursele de inspirație și încet am lăsat această lume. Mai erau la școală lecțiile de muncă, unde am învățat să lucrez și cu andrele, și să brodez, dar tehnica croșetatului a fost dragoste la prima vedere.

O perioadă lungă de timp am lăsat croșeta. Prin 2011-2012 croșetam un șervețel pentru o măsuță și o prietenă m-a întrebat dacă aș putea face o beretă. Și așa am început iar, deja cu mult mai multe posibilități de inspirație, puteam să văd o poză sau o lucrare și încercam să o reproduc, urmăream diferite tutoriale pe YouTube și mă inspiram. Petreceam fiecare seară în fața calculatorului și croșetam. Așa făcusem vreo 10 berete, apoi am trecut la căciuli, foarte mult îmi plăcea să fac botoșei pentru copii, căciulițe, bentițe. Vedeam ceva ce-mi atrăgea atenția și croșetam!”, mai povestește EA.

De la berete, botoșei, rochițe, la gentuțe pentru produse cosmetice și chiar ceasuri – Elena a meșterit atâtea lucrări, încât nici ea nu le mai știe numărul: „Cred că până acum am confecționat peste 500 de lucrări. Un număr exact nu cred că îl știu. Când am început a croșeta le numărăm, chiar în calculator am o mapă în care sunt lucrările numerotate, dar am încetat a o mai face pentru că tot mai mult intram în lumea asta și am început a le pierde numărul. Fiecare lucrare îmi ia de la 1 oră și până la 3-4 săptămâni în funcție de cât este de complicată!”, mărturisește femeia.

„Fiecare lucrare are nevoie de timp și dăruire, în fiecare lucru croșetat este câte o bucățică din sufletul meu. Pentru mine nu e doar pasiune, dar și refugiu – când croșetez eu mă relaxez și savurez fiecare milimetru, iar când văd lucrarea gata – mă umplu de mândrie că eu pot să fac așa frumuseți! Pot să spun că 90% din lucrările făcute de mine au fost făcute cadou, îmi place să surprind, îmi place să ofer și mă bucur extrem de mult să știu că „bucata din sufletul meu” nu stă undeva și prinde praf”

„Când ajung în magazinele de fire, mereu iau câteva bobine, trebuie – nu trebuie, eu le găsesc la fiecare câte o destinație și idee. Am acasă un adevărat mini magazin de fire, dacă îmi plac le iau și pe parcurs le dau viață. Fiind în carantină am făcut o revizie și m-am blocat căci nu știam că am atâtea, deja apare dorința de a le folosi, dar oricum mai procur fir și accesorii, nasturi, croșete și fel de fel de mărunțișuri”, dezvăluie aceasta.

Încă nu a reușit să-și expună sau vândă lucrurile la târguri, nu pentru că nu și-ar dori, dar pentru că nu prea reușește să strângă mai multe lucruri la un loc – le vinde sau le face cadou imediat ce sunt finisate: „La târguri nu am ajuns deși am o mare dorința. Poate pentru că nicodată nu am avut minim 10 lucrări pe care să le am în stoc. Îmi place să lucrez pentru cineva concret, iar dacă aveam făceam, de exemplu, 3 cercuri cu flori și imediat găseam fetițe cărora să le fac cadou! Multe lucrări le fac și la comandă. Dar cum am spus și mai înainte – îmi place să le fac cadou, să surprind oamenii dragi mie! O mare parte de lucrări au ajuns în Italia, Spania, Rusia, România, Irlanda, UK”, dezvăluie Elena.

„Când am devenit mămică, principalul meu model și sursă de inspirație a devenit băiatul meu, chiar și atunci când făceam ceva pentru fetițe le probam pe el. Când croșetez ceva, gândul îmi este la persoana care o va purta sau folosi. Depun energie pozitivă și dragoste față de frumos! Lucrările handmade sunt atât de prețioase deoarece au în ele și sufletul meșterului. Ele sunt ca copiii pe care îi iubești și îi cocolești și ți se bucură ochiul să știi că ai făcut ceva deosebit și unic! De ceva timp mai fac și agende personalizate, pixuri, diplome! Dar principala mea pasiune e croșetatul! Croșetatul mă relaxează. E lumea mea!”.

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: