Este o temă pe care mulți au frica să o abordeze sau cel puțin reticența de a discuta despre ea. Vorbim într-un LIVE cu Psihologa și Psihoterapeuta Cezara Dilevschi despre suicid: De ce oamenii își pun capăt zilelor și cum putem noi acționa, ce putem face pentru a preveni asemenea acțiuni. Iată doar câteva momente de care trebuie să ținem cont.

Suicidul – comorbid cu tulburările psihice

Cezara Dilevschi, psiholoagă

„Depresia este o cauză majoră de comportament suicidar. Dintre cei care își iau singuri viața, mulți dintre ei au experimentat o depresie majoră. Dar, totodată, în cazul comportamentului suicidar, statisticile publicate de OMS (Organizația Mondială a Sănătății), plasează suicidul la 21 din 100.000 la bărbați și 3,5 din 100.000 la femei – date din 2009. Se consideră că până la 90% dintre cei care se sinucid au o afecțiune psihică, chiar dacă acest act este uneori prima manifestare a acelei afecțiuni. Depresia este comorbidă cu alte tulburări psihice: o găsim în tulburarea bipolară, în schizofrenie, tulburările anxioase și în tulburările de personalitate, în special : borderline, antisocial, tulburarea de personalitate evitantă, histrionică, depresivă.

Cauzele acestor comportamente suicidare sunt foarte diferite, însă ele vor fi mereu din sfera genetică, biologică, psihologică și socială, deseori este o combinație dintre acestea. Persoana vede în sucid o soluție pentru a stopa suferința intensă pe care o resimte. Comportamentele suicidare pot fi declanșate de o situație sau de un eveniment pe care persoana îl consideră covârșitor. Dependența de alcool sau droguri ne poate da un asemenea comportament, traumele, boli fizice foarte grave, șomajul sau problemele financiare”, menționează Cezara Dilevschi.

Un strigăt de Ajutor

„Fie că acestea sunt gânduri, automutilări, tentative de suicid – asta nu este altceva decât un strigăt de ajutor, la care noi, oamenii de alături, ar trebui să-i atragem atenția și să observăm ce se schimbă în comportamentul persoanei pentru a o ajuta timpuriu. Nu negați nici cel mai simplu cuvânt spus despre suicid sau orice comportament care ar pune viața persoanei în pericol și recomandarea mea vine către rude, apropiați, colegi, vecini. Studiile spun foarte clar că peste 90% din victimele suicidului au prezentat o suferință psihică la acel moment, ceea ce arată că tulburările psihice reprezintă o condiție necesară, dar nu suficientă pentru suicid. Cel puțin o tulburare psihică a fost prezentă la 94% dintre cei care au prezentat o tentativă de suicid sau au comis suicidul”, mai menționează psihoterapeuta.

Factorii care pot duce la suicid

„La baza suicidului stau un șir de factori bio-psiho-sociali. De exemplu din factorii medicali sunt: boli somatice cronice, boli incurabile ,tulburările psihice, comportamentul adictiv. Suicidul unei rude sau persoanelor apropiate poate spori riscul acestui comportament. Orientarea homosexuală sau problemele sexuale în general. Printre cauzele de ordin social se numără: pierderea persoanelor dragi, apropiate, privarea de lucruri sau obiecte de valoare, eliberarea din funcție, privarea de libertate, etc. Ca și factori personali putem trece: gânduri disfuncționale (gândirea în alb –negru sub prisma „totul sau nimic”, perfectionismul, filtrarea negativă, desconsiderarea aspectelor pozitive, suprageneralizare etc.), credințe dezadaptive, scheme cognitive, care duc la stări și emoții greu de tolerat”, ne spune Cezara Dilevschi.

De la „mă enervează”, la „mă îngrijorează”

„Pentru minori, motivele suicidului pot fi diverse. Spre exemplu, sub vârsta de 10 ani, suicidul este realizat ca mijloc de imitație și opoziție față de o situație complicată, de impas și ea poate fi cauzată de dificultățile de adaptare la mediul școlar sau familial. La această vârstă cauza pot fi problemele familiale și lipsa de afectivitate, abuzul parental sau frica de pedeapsă, unde în așa manieră copilul încearcă să atragă atenția maturilor asupra sa.
La adolescenți, intenția de a-și lua viața e motivată mult de mediul în care se află. La această vârstă, o cauză mai poate fi intoleranța la frustrare, iar aici poate fi în contexte de educație în sistemul familial sau școlar, deseori ca motiv servește respingerea din partea semenilor. Nu negați și nu lăsați fără atenție comportamentul și frământările copiilor, fiți implicați chiar dacă vă deranjează sau considerați că va face aceste lucruri intenționat, treceți la “îngrijorare despre ei” și nu la „mă enervează sau mă manipulează””, recomandă Psihologa.

Care sunt semnele de alarmă la un copil sau adolescent?

„Putem observa la un adolescent comportamente care ne-ar semnala nereguli:

  • audiere de muzici funerare sau foarte triste;
  • amenințările, cu care trebuie să fim foarte atenți (orice amenințare trebuie luată în serios);
  • comportamentele adictive tot reprezintă un factor de risc;
  • scăderea interesului și retragerea din activități;
  • schimbarea inopinată a modului de viață;
  • nerespectarea sau neglijarea igienei personale;
  • preferința pentru filme cu aceste teme: omucidere, suicid;
  • aranjarea în ordine a lucrurilor, scrisori de rămas bun, implicarea în chaturi cu tematica suicidară și automutilare – tot ar trebui să ne pună un semn de întrebare;
  • Afilierea la un grup care practică aceste tendințe.

E foarte important ca părintele sau un om matur din anturajul copilului să cunoască aceste comportamente și simptome – tristețea în cea mai mare parte a zilei, lipsa motivației sau plăcerii, sentimentul de culpă și vinovăție, insomnie sau hipersomnie, modificarea apetitului, autoizolarea, neglijarea propriei persoane, lipsa concentrării, culpabilizare, gânduri repetitive – fiecare din acestea trebuie să ne pună în gardă și să intervenim timpuriu”, ne mai spune psihoterapeuta Cezara Dilevschi.

Comportamentele suicidare au nevoie de ajutor specializat!

„Niciodată NU negați aceste semne. Nu știți ce simte omul și nu-i vom spune că „va trece” sau „să se ia în mâini” – sunt trăiri mult prea intense, se va simți și mai prost tocmai că nu se poate lua în mâini. Persoana depresivă se autoizolează și acesta iarăși este un semn important – conectați-vă emoțional cu el, spuneți-i că veți depăși situația și sunteți aici pentru el ca să-l ajutați, oferiți-vă să căutați împreună un specialist în sănătate mintală. Dacă au existat tentative de suicid sau automutilări, persoana trebuie să se adreseze unui medic psihiatru în primul rând, iar apoi, după prescrierea tratamentului medicamentos, va lucra și cu psihologul sau psihoterapeutul. Protocoalele clinice recomandă combinația tratamentului medicamentos și psihoterapie”, mai spune Cezara Dilevschi, psihologă.

Vedeți interviul integral în VIDEO de mai sus sau pe pagina de Facebook EA.md

Pentru întrebări personale puteți scrie direct pe pagina Cezara Dilevschi – Psiholog și Psihoterapeut

Foto: Nijwam Swargiary