Cristina Gheiceanu a povestit pe blogul său ce înseamnă să fii gravidă și să naști în Elveția. Bloggerița a născut o fetiță pe care au numit-o Adela. Cristina a povestit 13 lucruri curioase despre sarcina sa și experiența nașterii într-un spital din Elveția. 

1. Imediat cum afli că ești însărcinată, trebuie să îți cauți un cabinet ginecologic, care să îți monitorizeze sarcina. Cea mai tare parte a acestor cabinete este că acolo îți fac toate analizele necesare, iar rezultatele ajung direct în calculatorul ginecologului. Efectiv, vii acolo, dai analizele și în 10 minute, până te cheamă ginecologul în cabinet, rezultatele deja sunt gata. Când analizele sunt mai complicate ești sunată acasă și ți se spune dacă e totul bine ori nu.

2. Ori toți medicii așa sunt aici ori am avut eu norocul unui ginecolog, care mi-a devenit o adevărată prietenă. Exact așa mă simțeam când mergeam la control. Nu am simțit niciodată că mă grăbește… ba din contră, eu deja vroiam să plec, iar ea mă întreba dacă sigur nu mai am întrebări.

3. Am avut nenorocul să am contracții destul de dese în săptămână 25, din cauza colului scurt. Doctorița deja mă informase unde să sun în caz de urgență. Asta am și făcut. M-am mirat că a fost suficient să zic cum mă numesc, că respectivul spital avea toate datele despre mine: analize și absolut toate detaliile de la vizitele mele la medic. De aceea, practic nu am primit întrebări, iar medicii au început a acționa. În jumătate de oră a venit și ginecologul meu, care a monitorizat în toată acea perioadă, cum decurge starea mea.

4. Când am simțit că vine momentul mult așteptat, cel în care urma să ne vedem fetița, am sunat din timp la spital, iar când am ajuns acolo, totul deja era pregătit. În timp ce aparatul la care eram conectată arată intensitatea contracțiilor mele, moașa ne explică și mie și lui Ovidiu ce se va întâmpla mai departe, la ce trebuie să ne așteptăm, ce metode de a reduce durerea sunt.

5. După ce am fost verificată, m-am acomodat în camera care îmi era destinată mie, iar chiar lângă cap aveam un buton roșu, la care trebuia să apelez, când simțeam că durerile sunt mai intense sau dacă îmi apare vreo întrebare. Haha Ovidiu cred că a rupt acel buton, la fiecare contracție de a mea tot apăsă.

6. Când au început contracțiile cele mai puternice, moașa era doar lângă mine și întrucât eu nu voiam epidurală, ea îmi propunea tot felul de soluții. Așa că, mi-a dat o mască cu oxigen, iar când durerile erau insuportabile am stat într-o cadă cu apă caldă.

7. După naștere, mi-a fost adusă o boxă cu toate lucrurile necesare unei proaspete mămici. Eu la spital nu am luat nimic cu mine. Până și haine pentru bebeluș ți se oferă!

8. În momentul în care alăptezi, în prima zi vine un consultat în alăptare care îți explică cum se face totul corect. Întrucât la mine a mers un pic mai dificil, iarăși mi s-au pus la dispoziție tot felul de creme, pentru ca să domolim din durere.

9. A doua zi, atât mămicile cât și tăticii sunt învățați să schimbe pampers, să facă baie corect, sunt învățați diverse tehnici de a scoate aerul, după masa bebelușului. Totul se învață acolo și neapărat în prezența tatălui. În camera în care se schimbă haina și pampers-ul copilului, mereu e o asistență medicală care urmărește cum faci totul și dacă vede că te iau transpirațiile, ceea ce la noi se cam întâmplă, se apropia și oferea ajutor cu mult calm, cu zâmbetul pe buze și mereu ne spunea cât de bravo suntem, deși noi conștientizăm că nu e chiar așa. Să știți că asta ajută mult, parcă prinzi un pic mai multă încredere în ceea ce faci.

10. Atât de bine am mâncat la spital, cum nu am mâncat la niciun hotel de 5 stele. Foarte variat și aveau meniu pentru vegetarieni.

11. Înainte de a pleca din maternitate, am avut un curs cu un medic, care ne-a explicat ce urmează să se întâmple în prima lună și cum procedăm în diverse situații.

12. Ajunși acasă, în următoarele zile eram vizitată de o moașă. Ea cântarea copilul, ne răspundea la întrebările care au apărut pe parcurs și îmi dădea mie tot felul de întrebări, pentru a observa dacă nu am semne de depresie. Mereu cu zâmbetul pe buze și fără nicio grabă. Aceste vizite ne-au prins atât de bine…că nici cuvinte nu găsesc. Aveam și un număr de telefon 24 din 24, pentru întrebări urgente. Toată această atenție și grijă pe care o primești te face să te simți în siguranță. Cel puțin, noi așa ne-am simțit și continuăm să ne simțim.

13. În prima lună de viață a copilașului trebuie să găsești un cabinet de pediatrie. Acesta este locul unde se fac toate măsurările, analizele, vaccinurile. Totul se face acolo. Tot aici suni, în caz de ai o întrebare. După cum știți deja, prima noastră vizită la pediatru a fost memorabilă, pentru că Adeluța a făcut pișu chiar pe masa doctorului.

Ce pot să mai adaug aici, m-am simțit importanță, am simțit că fiecare întrebare pe care o am, cât de banală nu ar fi, e tratată cu mult respect și seriozitate. Plus, îmi place enorm cât de implicați sunt tăticii în creșterea copiilor și cât accent se pune pe asta, încă din timpul sarcinii.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: