Adriana Feraru este creatoare de hand made cu o experiență în domeniu de 10 ani: „Datorită pasiunii pentru lutul polimeric, am reușit să găsesc aici, în Moldova, pe cineva să ne printeze cuttere la printerul 3D, de exemplu”. Ce înseamnă să fii creator de handmade şi care sunt detaliile din culise aflăm în interviu.

Daniela Gorincioi: Cum ai îndrăgit munca manuală? Ce te-a motivat  îmbrăţişezi această meserie?

Adriana Feraru: Mereu am avut mai mult de un hobby, m-au fascinat diverse domenii, de la croșetare, broderie la frivolite sau modelarea din lut polimeric. Cert e faptul că, de obicei, când „prind” o îndemânare și descopăr procedeele, tehnicile din spatele „magiei creative” mă plictisesc rapid. Lutul polimeric încă continuă să mă fascineze, oferă o mulțime de posibilități și direcții de lucru. Am început cu bijuterii (cercei handmade, uneori pandative, broșe sau brățări). Cu câțiva ani în urmă am început a decora manual căni și alte suvenire (rame pentru fotografii sau mărturii de botez, nuntă). Chiar și la 10 ani după ce am început, încă mai sunt lucruri de încercat, tehnici de deprins.

DG: Este handmade o afacere de viitor sau un hobby? Or mai faci paralel şi altceva?

AF: Am un job stabil, în calitate de Copywriter în compania de marketing digital Seolitte. Tot o muncă creativă, dar una mentală. Modelatul este fizic, îmi pune mâinile la treabă. Există potențial pentru o afacere, evident, mai ales că abilitățile mele au crescut mult în acești ani, dar mă tem de un potențial „burnout” dacă m-aș dedica complet artei. Există șansa de a-mi pierde interesul, dacă voi transforma asta în singura sursă de venit.

DG: Creaţiile handmade sunt scumpe. De ce oamenii au așa reacţii? Respectiv, tu cum reuşeşti  ai clientela ta?

AD: Oh, într-adevăr mulți au această replică, dar asta pentru că raportează prețul la bugetul lor, la salariul primit. Există o frază pe care am reținut-o: „Sunt plătită pentru talentul și munca mea, nu după bugetul tău”. Sună un pic dur, dar dacă iei în calcul prețul materialelor (toate procurate din străinătate), timpul cheltuit pentru a deprinde abilitățile de modelare și pentru a antrena motorica fină a mâinilor, efortul vizual, încordarea fizică… Ajungi la un preț chiar mai mare decât cel mediu în acest domeniu. Eu sunt bună la ce fac. Și nu încerc să prind toți iepurii ori să câștig toți banii, dacă știu că un model nu este stilul meu și mi-ar lua prea mult timp să-l fac calitativ, recomand pe una din colegele de breaslă, despre care știu că s-ar descurca excelent. Fără pic de regret. Fiecare e mai bun la ceva anume, cuiva îi reușesc florile, altcineva face păpuși superbe, iar asta natural se dezvoltă și trebuie recunoscut și transformat în „nișă”. Așa te găsesc oamenii care vor de la tine exact ce le poți oferi.

DG: Eu croşetez de plăcere. Ceea ce fac eudăruiesc la ocazii gen zi de naştere or sărbători religioase (de obicei, de Crăciun). O cunoştinţă de-a mea, văzând cât efort presupune munca manuală a menționat că deja înțelege altfel această meserie , respectiv de ce preţurile sunt atât de mari. Ce ar trebui  facă un creator hand made ca  justifice preţul care îl cere? Or cum ar trebui educat publicul din punctul ăsta de vedere?

AF: Exact, oamenii care știu mai multe despre proces văd cu alți ochi munca manuală. Este unul din motivele pentru care eu vorbesc deschis despre tehnici, materiale, produsele handmade pe care le realizez. Am pus baza unei comunități online, unde orice om interesat se poate informa, poate adresa întrebări colegilor de breaslă, poate împărtăși lecții sau detalii despre materiale. Treptat a devenit o comunitate a meșterilor, preponderent, dar chiar și cei vag interesați se pot educa din ceea ce împărtășim. Înțelegând mai bine procesul, poți evalua corect munca celor care lucrează cu lutul polimeric. Poți alege un meșter care ți se potrivește și poți planifica corect o potențială comandă. Le încurajez și pe colege să împărtășească momente „din spatele scenei”, pentru că ceea ce nouă ne pare natural și de la sine înțeles poate fi o revelație pentru cineva. De exemplu, o prietenă veche mi-a arătat un video cum se modelează un trandafir petală cu petală și m-a întrebat dacă eu tot așa îi fac. Credea că se folosesc molduri precum cele pentru săpun handmade, dar procesul e mai complex și implică o mulțime de pași. Iată o asemenea persoană va aprecia deja la justa valoare un trandafir din lut polimeric, modelat petală cu petală, de la zero.

DG: Cum îţi promovezi produsele?

AF: Cât de ironic nu ar suna de la cineva venind din lumea marketingului digital, nu mă promovez activ. Pentru că nu încerc să trăiesc din asta, doar împărtășesc în grupurile de nișă lucrările, majoritatea oamenilor ajung la mine din recomandări. Am o pagină de facebook unde postez uneori fotografii cu lucrările pe care reușesc să le pozez decent. Dacă aș dori să transform modelatul într-o afacere, desigur că aș opta pentru un site, SEO, promovare activă. Dar la moment mă limitez la niște SMM.

DG: Ştim deja cu toţii  puterea internetului e mare. În ce măsură te ajută promovarea on-line  te faci cunoscută?

AF: Cred că lumea mai mult mă recunoaște în ultima vreme datorită grupului de facebook întemeiat de mine, pentru meșteri. Am avut momente în care oameni necunoscuți exclamau „Adriana, cea care lucrează cu lutul polimeric?” și recunosc că am fost atât de flatată și fericită, cum rareori am fost din alte motive. Respectiv, pentru mine internetul își face treaba, pot spune cu mândrie că am un stil recognoscibil și că oamenii din domeniu îmi știu numele. Asta deja este foarte plăcut, chiar dacă știu că sunt colegi de breaslă care mă întrec în anumite aptitudini, tehnici sau nișe – asta e doar o motivație în plus pentru a te dezvolta.

DG: Ai deja clienţii tăi fideli?

AF: O, da. Și îi ador. Sunt cei care mă fac să continui atunci când am dubii și cei care mă apreciază cel mai sincer. La rândul meu, mă strădui să-i bucur cu daruri sau reduceri, atunci când am posibilitatea.

DG: În contextul pandemic se organizează expoziții sau târg de handmade?

AF: Din păcate, nu. Ba chiar am auzit recent că una dintre cele mai active organizatoare de târguri de la noi se retrage din activitate și regret enorm. Era o bună modalitate de a interacționa „live” cu oamenii, de a lărgi cercul celor interesați, de a face cunoștință cu meșteri talentați.

DG: Dar ce impact a avut pentru tine pandemia COVID-19?

AF: Am crescut comunitatea online. Am încercat tehnici noi, pentru mine mai degrabă decât într-un scop comercial. Am învățat că cei care au nevoie de talentul meu mă vor găsi și vor depune un pic mai mult efort pentru a-mi obține lucrările. Pot spune că a fost o perioadă fructuoasă.

DG: Cum te inspiri? Or cerinţele clienţilor sunt sursa ta de inspiraţie?

AF: Urmăresc lucrul unor femei extrem de talentate din SUA, România, Rusia. Desigur, clienții tot sunt o veșnică sursă de provocări. După cum am mai spus, mereu există ceva de încercat, iar atunci când ceva îmi reușește, mă aprofundez. O altă sursă de inspirație este piața materialelor, în permanentă dezvoltare, vreau mereu să încerc ceva nou apărut pe piață. Datorită pasiunii pentru lutul polimeric, am reușit să găsesc aici, în Moldova, pe cineva să ne printeze cuttere la printerul 3D, de exemplu. Înainte ar fi trebuit să cumpărăm de peste hotare, acum putem comanda formele dorite local, asta deschide orizonturi noi pentru persoanele ce modelează pandative, brățări sau cercei handmade din lut polimeric. Știu personal câteva fete care așa au început a modela și acum înfloresc în această nișă.

DG: Ce alte pasiuni mai ai? Or, pe final, povesteşte un pic despre tine.

AF: Îmi place să citesc, clar, pentru că și jobul de bază e legat de cuvinte, iar ca hobby cărțile sunt o sursă de relaxare, emoții și informații, concomitent. Am o pisică pe care o ador, în paralel încerc să mă implic (când pot) în voluntariatul pentru animale. Încerc să duc un mod activ de viață, pe cât îmi permite pandemia – abia aștept să-i văd sfârșitul și să pot călători. Cât despre creativitate, la moment modelatul din lut polimeric îmi deține preponderent atenția. Și chiar e un hobby care cere mult efort și dedicație. Îl recomand călduros tuturor.

Autoare: Daniela Gorincioi

Foto: Arhiva personală