Fiecare dintre noi cunoaște pe cineva care nu are mare încredere în sine. Aceste persoane se compară adesea cu ceilalți și își creează impresia (deseori falsă) că nu sunt la înălțime, le este dificil să se raporteze la realizările altora și să-și atingă obiectivele datorită lipsei stimei de sine.

Sentimentul de inferioritate apare la oamenii care nu cred în ei înșiși și cred că alți indivizi îi depășesc în toate.

„Nu pot”

Psihologii susțin că pentru majoritatea persoanelor care suferă de acest complex cea mai mare provocare, în procesul de dezvoltare personală și profesională, îl constituie depășirea vocii interioare care le spune fraze precum: „Nu pot”, „Sunt așa, nu pot face mai mult” și altele asemănătoare, care le creează un blocaj condiționat de efectele experiențelor anterioare. Depășirea sentimentului „Nu pot” este și deadline-ul în cadrul terapiilor cu persoanele care au complexul inferiorității. Specialiștii afirmă că eliberarea de acest sentiment declanșează emoții și trăiri noi pentru pacienți și totodată, îi ajută să scoată la iveală capacități și posibilități interioare nebănuite.

Psihologul american Gordon Allport a definit sentimentul de inferioritate ca „o tensiune durabilă și dăunătoare care provine dintr-o atitudine emoțională față de situațiile trăite”.

Să te simți inferior celorlalți este o „credință” dobândită

Cea mai importantă sursă a acestor sentimente se regăsește în copilărie, condiționată de comparațiile făcute (cel mai des) de către adulți, când succesele, realizările și acțiunile copilului sunt măsurate în raport cu cele ale altor copii din familie, sau din afara ei. Copilul al cărui efort nu este validat și apreciat, va aduna și păstra gânduri negative de tipul „nu sunt suficient de bun”, „ei fac lucrurile mai bine decât mine”, „sunt inferior”, „sunt o dezamăgire pentru părinți”, „ei sunt mai iubiți”, „oricum nu o să iasă bine” și altele de acest gen.

Aceste emoții copleșesc copilul și îl fac să se îndepărteze emoțional de el însuși. Specifică acestor cazuri este tendința de a se retrage, de a nu manifesta inițiativă, de a aștepta aprobarea altor copii sau adulți. Drept urmare copilul se consideră mai puțin inteligent sau plăcut decât colegii săi și, în cele din urmă, așteptările, dorințele și scopurile sale sunt reduse esențial.

Potrivit specialiștilor în psihologie, complexul de inferioritate hrănește suferința cu privire la slăbiciunea fizică, aspectul și imaginea proprie, statutul social și educațional, a experiențelor de mică valoare, care se dezvoltă tot mai drastic odată cu trecerea timpului, iar copiii care au crescut cu astfel de complex vor deveni adulți care nu vor fi siguri în forțele proprii, întotdeauna se vor considera mai slabi decât semenii și niciodată nu vor manifesta inițiativă proprie (în special în grupuri noi). Printre cele mai drastice urmări ale complexului de inferioritate se numără prezența înverșunată a sentimentului de vinovăție. Persoanele care au acest complex se simt responsabile de eșecuri, chiar și atunci când nu au nicio atribuție cu acestea, dar niciodată nu își vor asuma un succes, inclusiv atunci când acesta îi aparține pe deplin. Totodată, persoanele ce au acest complex nu știu să primească complimente, de cele mai multe ori considerând că acestea sunt neîntemeiate, exagerate și nemeritate.

Pentru a depăși sentimentul de inferioritate este necesară implicarea specialiștilor, dar și susținerea persoanelor apropiate combinate cu îndepărtarea și evitarea surselor care îl hrănesc.

Pentru persoanele care au implantat în subconștient complexul inferiorității următoarele strategii sunt esențiale depășirii și eliminării acestor sentimente limitative:

Acceptă-te.

Trebuie să acceptăm viața pe care o ducem și circumstanțele pe care le trăim. Identificarea lucrurilor care cauzează disconfort și sentimente de inferioritate va fi de mare ajutor pentru conștientizarea situației și pentru inițierea procesului de îmbunătățire a aspectelor limitative.

Cunoaște-ți virtuțile.

Faceți un exercițiu de identificare a propriilor puncte forte, calități, abilități și faceți o listă cu toate acestea. Plasați lista într-un loc vizibil pentru dvs. și încercați să dedicați mai multă atenție și resurse îmbunătățirii unor calități, care, cu siguranță, sunt foarte valoroase.

Relativizează negativul.

Relativizează comentariile negative pe care le fac alte persoane despre tine. Raționalizați: întrebați-vă în ce măsură aceste judecăți sunt corecte și, în orice caz, credeți că nimeni nu este perfect și că aveți instrumentele pentru a îmbunătăți toate aspectele fără grabă.

Înfruntă viața.

Faceți față obstacolelor și dificultăților care apar pe parcurs, luați decizii importante, cereți ajutor atunci când este necesar și învățați din toate aceste experiențe. Pasivitatea în fața greutăților vieții nu va condiționa lucruri pozitive. Învață să înfrunți viața, cu siguranță atitudinea ta va fi răsplătită.

Cheia succesului este stima de sine.

Lucrează la încrederea ta, este esențial să te prețuiești ca persoană și să lupți pentru tot ceea ce îți dorești. Încetul cu încetul, fără grabă, dar fără pauză, vei vedea că încrederea în sine deschide uși pe care nu le cunoșteai.

Fiecare dintre noi trece, la un moment dat, prin situații dificile, relaționează cu oameni nepotriviți și este influențat de factori stresanți. Important este să învățăm a reacționa adecvat, să filtrăm informația care ne vizează, să ne construim mecanisme de apărare și să acționăm necontenit pentru a deveni așa cum ne dorim și ne place să fim.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: