Literatura română din Republica Moldova merită toate atenția noastră. Respectiv merită să citim scriitorii noștri. Taisia Gîrlea Crudu recomandă cartea „Moartea unei veverițe” de Dumitru Crudu.


Dumitru Crudu m-a convins încă o dată de faptul că cuvântul întins pe filă este arma principală a scriitorilor. Am descoperit și aici la fel ca și în celelalte cărți ale autorului acea luptă și revoltă față de destinul deloc fericit al acestui petic de pământ numit Moldova. Un mănunchi de proză scurtă care ne reprezintă pe noi ca neam cu bune și rele, cu istoria noastră și dramele prin care am fost și încă mai suntem nevoiți să trecem uneori.

Proza lui Dumitru Crudu debordă de sinceritate și realism, iată de ce apreciez această scriere. Autorul trece parca sub razele de roentgen realitatea ce ne înconjoară, toate frustrările și trăirile noastre. 

Teme sensibile pentru noi sunt atinse: războiul din Transnistria, “limba moldovenească”, prezența trupelor rusești pe Nistru, vama din interiorul statului nostru, protestele cu corturile goale, partidele, corupția…

Nume sonore din politica moldovenească se perindă în istorii uneori hazlii, alteori pline de tristețe sau sarcasm.

Și în tot acest context apar personaje desprinse din realitate care te fac să te îndoiești că ar fi o ficțiune, mai degrabă o trecere în revistă a oamenilor și a evenimentelor. Vameșul care nu permite „traficul” de plăcinte. Mama care trimite bani din Italia și crește un criminal. Politicianul corupt care încearcă să șteargă putina. Omul care-și bate nevasta. Fiul care își umilește mama. Cei doi polițiști infractori.