E bine să citim și literatura română, nu doar din scriitorii altor literaturi. Ai noștri scriu la fel de bine. Taisia Gîrlea Crudu recomandă azi cartea „Ioșca” de Cristian Fulaș.

Bine ați venit pe vale, la poalele munților unde oamenii trăiesc în modul cel mai simplu, primitiv pe-alocuri. Aici îi găsim pe muncitori, printre care pe fierarul Ioșca, soția sa Ilona, maestrul Vasile și soția sa Ileana, preotul și doctorul de la spitalul de boli mintale, la fel amplasat pe vale.
Pe vale viața se scurge într-un ritm domol, urmându-și cursul său firesc. Aici oamenii lucrează, se iubesc, leagă prietenii, construiesc familii. Asistăm la o nuntă, un botez și o înmormântare. Salopetele de muncă fac parte din peisajul firesc, damigeana de pălincă îi însoțește la bine și la rău, în prietenie și la ceartă, la chef, voie bună, dar și la necaz.
Citind unele recenzii, până a lectura cartea, am văzut mențiunea “excese, exagerări”. Da, țin să menționez și eu că deși cartea este de un realism extraordinar, ceea ce și cucerește; autorul a intercalat și niște exagerări cu o conotația sexuală, care după părerea mea nu-și au rostul, parcă nu sunt din peisajul văii. Dacă acele referințe sexuale (inclusiv scena de zoofilie) lipseau, apreciam și mai mult cartea.
Așa cum am întrezărit realismul lui Rebreanu printre paginile sale, aș fi put recomanda cartea și școlarilor. Însă, dat fiind scenele menționate mai sus (unde lipsește senzualitatea și avem mai mult vulgaritate), cred că este o carte 18+. Nu am mai citit nimic de la autor, deci ar putea fi o trăsătură definitorie a scrierii lui, pe care eu aici o contest.
Personaje bine conturate, cu trăsături definitorii. Planul prezentului și al trecutului sunt frumos intercalate. Toate descrierile pitorești, stilul povestitor al romanului te vor cuceri și îți vor crea o stare de bine.
„Libertatea însemna, după el, să trăiești fără să fii amenințat cu moartea de către oameni care sunt stăpâni peste viața ta. Pentru ceilalți, dacă el înțelege bine – și-și petrecuse multe nopți cu sticla de horincă pe lavița din fața casei gândindu-se la asta-, libertatea era lipsă fricii. Libertatea celor oameni venise atât de departe însemna libertatea de a vorbi, de a spune orice și oricând, de a se mișca dintr-o parte în alta, de râde fără teama zilei de mâine.”

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: