E bine să ne știm istoria. Totodată e bine să citim romane la temă. Deci, Taisia Gîrlea Crudu recomandă romanul „Sunt oare un călău?” de Lilia Calancea.
Cum e să fii fiica unui fost gardian al lagărului de exterminare? Cum e să știi că prin venele tale curge sângele unui călău?
Când iei în mână romanul Liliei Calancea nici nu presupui că o carte relativ mică la volum (160 pagini) va fi în stare să te răvășească în asemenea mod și să-ți trezească simțurile.
Mi-a plăcut noua perspectivă (cel puțin pentru mine) din care este tratat Holocaustul. Nu este despre lagăr în modul pe care îl cunoșteam eu (din multiplele lecturi), deci din perspectiva victimelor, ci din celălalt unghi, cealaltă baricadă este prezentată aici. Și dacă credeți și voi, precum eu înainte de lectura romanului, că cei numiți “naziști” nu au cum să te sensibilizeze, este un motiv întemeiat să citiți cartea.
Romanul prezintă istoria familiei Kostenko povestită pe doua planuri. În prezent o avem pe Margarita Kostenko, care după moartea părinților descoperă cu stupoare că tatăl ei a fost gardian în lagărul Treblinka. Între filele unui jurnal vechi, Margarita găsește o poză în care printre alții este și tatăl său îmbrăcat în uniformă de militar stând lângă o groapă comună. Multiple întrebări îi apar. Cum a putut mama sa să trăiască cu un asemenea soț? De ce mama sa i-a adus pe lume un copil unui asemenea om? Dar mai ales de ce au păstrat fotografia? Toate aceste răspunsuri le va descoperi prin intermediul jurnalului tatălui său, completat ulterior și de mama sa, ceea ce reprezintă planul trecutului.
Mi-a plăcut această trecere de la planul prezentului la cel al trecutului prin jurnal. Cred că este un mod inedit în care faptele din trecut apar prin vocea celui ce a trăit evenimentele.
Multiple pasaje sunt menite să scoată cititorul din zona sa de confort, prezentându-i o realitate cu care nu este deprins, care deranjează și-i repugnă pe-alocuri. După ce închizi cartea rămâi cu un gust amar și cu unele meditații / întrebări pe care ți le adresezi cu privire la cele citite.
Lilia Calancea, ai reușit să mă impresionezi cu această carte. Deși am citit “Regina nopții” și “Bocete de nuntă”, pe care de-altfel le-am îndrăgit, cred că prin “Sunt oare un călău” ai demonstrat că ești un autor care poate scrie în diferite moduri/stiluri și de la care putem aștepta și alte surprize. Eu deja sunt curioasă să-ți descopăr următoarea carte.
„Poate că, tocmai văzând tot iadul ăsta, omul va înțelege că nu se mai poate așa. Că e împotriva firii umane ce face el. Poate că tocmai asta vrea Dumnezeu de la el: să înțeleagă singur cum e când nu e niciun Dumnezeu. Nicio supraveghere. Niciun martor la toate grozăviile lui. Că nu e pic de viață în tot ce face el fără iubire, milă, credință. Că unde nu e viață, nu e nici Dumnezeu. Iar unde nu e Dumnezeu, totul e cenușă.”

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: