„Aș vrea să vă vorbesc despre soții Andrei și Ana Danilescu – o tânără familie stabilită în Franța. Ar fi tare frumos să îi cunoască o țară întreagă, pentru că merită” – un astfel de mesaj a venit pe pagina noastră într-o zi, din partea unei cititoare. În spatele acestor nume, am descoperit doi tineri care sunt cu adevărat un exemplu pentru societate. EL muncește de 10 ani în Franța, în domeniul construcțiilor, pe când EA este parte a marii familii UNICEF, ajungând să fie angajată a organizației începând prin a fi voluntară.

18051654_1188583014587274_461696173_n Împreună, tinerii soți sunt dedicați cu trup și suflet activităților de volutariat, pe care le practică în weekend-uri și oricând mai găsesc oportunitatea. O fac dezinteresat și cu multă pasiune, chiar dacă uneori alarma le sună la 4 dimineața, iar munca lor neremunerată se încheie deseori chiar spre miezul nopții. Am ținut să le descoasem povestea, iar ce am aflat de la ei, vedeți în acest interviu.

Andrei, Ana, ne pare rău că situația a favorizat ca acest interviu să aibă loc la distanță. Vă rugăm să dați cărțile pe față și să ne vorbiți despre povestea stabilirii voastre în Franța.

Ana: Chiar îmi e ciudă uneori pe distanța asta, care ne desparte de cei dragi și ne fură atâtea momente frumoase. Mai întâi Andrei s-a stabilit cu traiul în Franța, după o frumoasă perioadă de curtare și clipe plăcute petrecute împreună, ne-am căsătorit și deja nu am avut prea multe variante de ales și am fost nevoită să-mi urmez soțul. Dar nu-mi pare rău că am făcut asta.

Andrei: A fost greu la început, până am învățat limba franceză, însă acum, după 10 ani în Franța, este mai ușor. Vin acasă de la muncă cu o mare plăcere, mai ales cînd știu că Ana face plăcinte ori sarmale!

18051681_1188584287920480_1641458271_n

18052754_1188584177920491_1742983380_nAna, permite-ne să aflăm cum ai devenit parte a marii familii UNICEF și care sunt responsabilitățile tale în cadrul acestei organizații.

A fost un pic mai complicat, la început am avut o perioadă frumoasă, în care am fost simplu voluntar la UNICEF.

Acum însă sunt parte a unui proiect mare și colorat – „Frimousse”. Acest proiect constă în confecționarea unor păpuși, în procesul cărora suntem ajutați chiar de către copii. Aceste păpuși mai apoi sunt vândute la diverse evenimente marca UNICEF cu 20 de euro bucata, banii mergând pentru vaccinarea copiilor. Acești 20 de euro acoperă un ciclu complet de vaccinuri necesare unui copil. Este o muncă enormă, care cere mult efort și timp!

18009338_1188582224587353_212596880_n

Andrei, știm că activitatea de voluntariat era, până nu demult, un domeniu neexplorat pentru tine. Cum s-a întâmplat revelația în cazul tău?

Am în casă o minte lucidă și o femeie emancipată, care le știe pe toate. Vreau să zic că am descoperit o mulțime de lucruri absolut noi pentru mine, odată cu apariția Anei în viața mea. Voluntariatul nu a fost o excepție. Marea mea nedumerire era cum să faci o muncă și să nu fii plătit?! Însă Ana a găsit și aici convingerea potrivită, spunându-mi că soarele ne luminează și ne încălzește zi de zi, lui oare îi plătește cineva pentru această muncă? După un asemenea răspuns, mi s-au risipit toate nedumeririle și am zis: de ce nu?…încercarea vină n-are!

18053191_1188582421254000_635124991_o

Povestiți-ne despre activitățile de voluntariat în care vă implicați și despre cine sune beneficiarii acestora.

18035745_1188582131254029_635777771_nNe implicăm în măsura posibilităților, ori de câte ori suntem solicitați. Spre exemplu am participat la „Odyssea” – un eveniment sportiv de caritate, care a adunat în jur de 50 000 de participanți și 2 000 de voluntari sub sloganul „Împreună contra cancerului la sân”!

Un alt eveniment frumos, la care am participat, a fost „Corrida de Thiais”  – la fel a fost unul caritabil, care a susținut copiii bolnavi și anume Asociația Louis Carlesimo.

De asemenea am participat la Maratonul și Semimaratonul de la Paris.

„O noapte de filosofie la UNESCO”, unde am filosofat împreună cu alți 2 500 de voluntari din diverse țări. A fost o serată superbă, dedicată voluntarilor și voluntariatului.

Un eveniment foarte frumos, la care am muncit cot la cot, a fost organizat chiar de UNICEF – „Noaptea apelor”. Evenimentul s-a organizat la o piscină municipală, cu intrare gratuită, însă toți care intrau trebuiau să doneze bani pentru UNICEF. Banii adunați au fost direcționați pentru construcția unor linii de apă potabilă în Haiti. Mai avem încă multe alte evenimente la care am luat parte și care ne-au lăsat în suflet o grămadă de emoții pozitive și experiențe frumoase!

18052758_1188582507920658_1240858330_n

Presupun că recomensa spirituală este inegalabilă. Cum v-a schimbat activitatea de voluntariat: v-a scos din zona de confort, v-a oferit oportunitatea să vorbiți perfect franceza, v-a făcut empatici până la măduva oaselor sau v-a cultivat un imens simț al altruismului?

Chiar suntem scoși din zona de confort când avem un eveniment. Dat fiind faptul că facem voluntariat mai mult în zilele de weekend, atunci când somnul de dimineață e cel mai dulce, alarma, care suna și la ora 4 dimineața, ne perturba regimul de-a binelea.

Am avut unele activități de voluntariat care durau până la miezul nopții. Totuși, trezirile de dimineață nu pot fi comparate cu satisfacția și doza de energie pe care le luăm de la aceste evenimente. Și așa cum în timpul săptămânii petrecem mai puțin timp împreună, atunci zilele de weekend dedicate voluntariatului ne colorează zâmbetele și ne apropie foarte mult unul de celălalt!

În ceea ce privește limba franceză, ne descurcăm de minune ambii.

18035388_1188582934587282_904242854_n

Cum decurge o zi tipică din viața voastră și ce reguli de time management vă ajută să vă organizați ma bine activitățile?

Alarma noastră sună zilnic la ora 6.30, ne facem igiena operativ și la 6.40 obișnuim, în fiecare dimineață, să bem împreună cafeaua. După ora 7, deja fiecare cu ale sale. Avem și noi proiecte cu termen limită, facturi de achitat, cumpărături de făcut… Nu avem probleme la acest capitol, deoarece planificăm pentru o zi doar atât cât suntem siguri că o să reușim. Ne străduim întotdeaună să lăsăm loc seara pentru o plimbare în aer liber, o carte bună, un film frumos și un pahar de suc de portocale!

18009290_1188582651253977_984829497_n

18051601_1188582451253997_490349840_nSoții Danilescu sunt un adevărat exemplu pentru alte cupluri. Dacă ar exista, până acum, un secret descoperit al fericirii conjugale, care ar fi acesta pentru dvs?

O afirmație a lui Serge Moscovici ne reprezintă foarte bine: „Omul este cel mai mare drog pentru om”. E adevărat, suntem dependenți! Nu cred că avem un secret, probabil că fericirea conjugală constă din lucruri mărunte, dar care ne aduc zâmbete până la urechi. Ne străduim să respectăm vorba înțeleptului francez Alfred De Musset: „Nu știu unde duce drumul meu, dar merg mai bine când te țin de mână”!

Un alt ingredient al fericirii este acela de a face practic totul împreună: împreună la shopping, împreună facem ordine, dacă unul gătește – celălalt spală vasele. De nelipsit sunt călătoriile și vacanțele comune. Chiar și atunci când suntem nervoși sau supărați că am avut o zi proastă, există un „Te iubesc” , care alungă tot negativul.

Apropo, nu o facem pe „șeful” acasă, șefi suntem la serviciu, acasă suntem egali și nelimitați în drepturi/obligații. Frumusețea și fericirea vine din interior, nu ezităm niciodată să ne-o dăruim reciproc! După noi, adevărata fericire conjugală nu sunt poveștile de dragoste dintre Romeo și Julieta sau Othello și Desdemona, ci frumoasa istorie de dragoste a bunicilor, care sunt împreună deja de 60 de ani și care nu s-au plictisit niciodată unul de celălalt. Spre asta tindem și noi și sperăm să ne reușească!

18034999_1188582384587337_933982897_nCum se vede RM de la câteva mii de km distanță? Urmăriți ca după o perioadă (ne)determinată să reveniți în sânul țării din care ați pornit, ori urmăriți proiecte de dezvoltare personală și profesională în Franța – țara care vă întinde acum atâtea oportunități?

Dorul de casă ocupă un loc aparte în inimile noastre, așa că nu excludem faptul revenirii noastre în țară. Urmărim zilnic știrile și, chiar cu atât de multe probleme, Moldova este țara noastră, acolo sunt toți cei dragi nouă, de acolo am pornit și acolo ne-am dezvoltat.

De câte ori avem ocazia, urcăm în vârful Turnului Eiffel, unde sunt marcate dinstanțele dintre Paris și toate țările lumii. Distanța Paris – Chișinău este de 1 983 km, nu e mult… pentru noi însă e o distanță imensă. Când suntem întrebați despre ce vrem să ne trimită ai noștri de acasă, nu uităm niciodată să le spunem să ne trimită puțin aer… aer de acasă.

În prezent, Franța este țara pe care am îndrăgit-o mult. Este o țară frumoasă și primitoare, pentru cei care știu cum, când și unde să se afirme. Ca și majoritatea oamenilor, avem și noi un plan/proiect frumos pe care am vrea să-l dezvoltăm împreună, însă acest proiect este deocamdată doar la etapa de vis! Când reușim să-i dăm aripi, mai facem neapărat un interviu!

18051658_1188584124587163_1238297219_n

Vă rugăm să lăsați un mesaj pentru toate familiile din diasporă, cele care, de atâtea ori, nu mai văd și simt lumina de la capătul tunelului.

Lumină de la capătul tunelului nu există, lumina suntem noi înșine. Dacă doriți să obțineți ceva într-adevăr valoros, atunci faceți fapte bune. Faptele sunt unica moștenire pe care o putem lăsa urmașilor noștri, pentru că banii vin și se duc. Nu e neapărat să fiți răsplătiți material pentru o faptă frumoasă, pentru că lucrurile materiale sunt doar materii.

Încercați măcar o dată să faceți o muncă fără bani, veți trăi o satisfacție enormă și o experiență foarte faină. Munca voluntarilor este de neprețuit și bunătatea este mereu la modă! Fiți mai buni și zâmbiți cât mai des!

Vă mulțumim pentru exemplul pe care îl oferiți societății și lumii întregi. Să aveți puteri și sănătate pentru Vis. Vă mulțumim pentru acest interviu. 

Foto: Arhiva personală