A scris câțiva ani Fabule Moderne și, cine nu a cunoscut-o ca jurnalistă, a reușit să o descopere ca scriitoare. Tatiana Țîbuleac sfidează kilometrii dintre spațiul românesc și marele Paris prin scriitură de cea mai înaltă factură emotivă și speră că „Vara în care mama a avut ochii verzi” să poată bucura și cititori de alte limbi. Un scurt interviu acordat pentru EA.md despre „tipuri” de cititori și luxul de a scrie.

Distanta face diferența? Cum e să scrii de la Paris pentru un public vorbitor de română?

Distanța nu ține neapărat de geografie. Te poți simți departe fiind pe loc și invers. Nu mă simt ruptă de Moldova și de România, deși am plecat de aproape zece ani. În ceea ce privește publicul, cred că acesta există mai mult în cazul artiștilor. Scriitorii au cititori, iar aceștia sunt mai îngăduitori și din fericire nu trebuie să meargă într-o altă țară pentru a citi o carte.

Citește și: Tatiana Țîbuleac o invocă pe mama în ultima sa carte. „Nu am încercat să înmoi cuvintele”

Te-ai gândit la o traducere a cărților?

tibuleac 2Dacă traducerile s-ar întâmpla doar de la un simplu gând, ar fi fost traduse deja. Discutăm acum cu o editură din Franța despre o traducere a celei de-a doua cărți „Vara în care mama a avut ochii verzi”. Ar fi minunat să se întâmple.

Să faci literatură e un lux? În era tehnologiilor, poți să reziști economic scriind?

Nu știu cum este cu literatura, însă pentru cei care scriu – scrisul este  o necesitate. Nu cred că atunci când scrii, te gândești că faci neapărat  literatură. Speri, desigur, însă scrii pentru că altfel nu poți. Acum despre bani. Desigur că din scris se fac bani. În alte țări se fac bani mulți, unii scriitori devin chiar milionari. Eu cred că este extraordinar să scrii cărți și să faci și bani, adică să trăiești din scris. Eu încă nu am ajuns acolo și nu am niciun prieten scriitor care să trăiască din scris. Pentru a te îmbogăți din scris e nevoie să vinzi foarte multe cărți. În Moldova se vând foarte puține cărți, cu excepția a câtorva tineri autori care afirmă contrariul. Dacă unele cifre care se vehiculează sunt adevărate, nu mă pot decât bucura pentru ei. Sincer și cu speranța să ajung și eu să vând zeci de mii de cărți într-un an.

Cărțile tale vor fi disponibile (spre cumpărare chiar) și în varianta pentru suporturi electronice de lectură?

Deocamdată nu, este alegerea mea.

Citește și: Eli Bădică, despre literatura pentru copii și cum îi motivăm să citească: „Cărțile electronice reprezintă soluția perfectă”

tibuleac carti

Ce înseamnă succesul pentru un scriitor? Crezi că l-ai atins? Care ar fi treapta următoare?

Succesul este în cărți de care să nu-ți fie rușine. La-m atins doar cu un deget. O nouă treaptă – o carte nouă.

Cât de importantă este pentru societate, public, o celebrare a cărții, un festival al literaturii?

Este important, cred eu, să nu pierdem din vedere cărțile. Mă bucur când se organizează evenimente la care lumea citește, se interesează de cărți, caută cărți. Este o schimbare plăcută față de festivalurile vinului și concursurile de frumusețe.

tibuleac 1

Alături de prietena și fosta colegă, Oxana Iuteș

Ești deja populară cu creațiile tale și în România – crezi că un autor trebuie să ofere literatură pentru diverse tipuri de cititori?

Nu sunt nici măcar populară. Mai corect ar fi să spunem că în anumite cercuri începe să se audă despre cartea mea și asta mă bucură foarte mult. Cred că un autor trebuie să scrie doar ce simte și să nu facă dintr-o carte un proiect economic. Cititorii sunt de un singur „tip” – oameni care citesc. În viață avem nevoie de diferite cărți și nu este neapărat ca acestea să fie scrise de un singur autor.

Vezi și: Alina Purcaru: „Din start, femeia a fost sacrificată! Rolul de „muză” nu i-a oferit niciodată posibilitatea de a fi în prim-plan”

Foto: Eva Elena, Ana Popenco, molDeco, Tatiana Țîbuleac

Distribuie articolul: