Recomandarea de carte: Sunt aproape convinsă că mulți dintre cei ce au citit această carte, au trecut prin aceleași trăiri ca și mine: de la dezgust la admirație pentru personajul principal al acestei istorii, Aleksy. Este vorba de un tânăr nevoit să își petreacă întreaga vacanță de vară alături de cea căreia îi spune mamă, însă, față de care nu simte nimic divin.

Autoarea ne face cunoștință cu drama unei familii întregi, nu este vorba de o situație desprinsă din filme, căci nu au fost în nici un fel de menajați. Cartea ne pune în fața unui relatări dure, care nu lasă loc de interpretare. Da, sunt unele pasaje-vis, dar prezența lor doar amplifică duritatea realității.

Părinții nu se aleg, neamurile la fel (din păcate), putem doar să alegem cine dorim să devenim, ce lecții să culegem din tot ceea ce ni se întâmplă, ce trăsături să luăm de la oamenii importanți, să alegem bunul sau răul din ei.

În față avem o carte-lecție, un simplu „nu judeca cartea după copertă” transformat în „călătorie în care am descoperit lumea mea”, am scos zăvorul de la ușă și am lăsat-o pe mama să intre!

Ce se întâmplă timp de 3 luni, ce condiții au fost, dialogurile și durerea mută, toate le descoperiți doar după ce faceți un ceai fierbinte, o să aveți nevoie de el.

Strict interzisă pentru anemici, iubitori de happy-end-uri sau cărți siropoase.

„Pe lângă mine, tăcuți și speriați, treceau părinții. O adunătură tristă de perle false și cravate ieftine, venită să-și colecteze copiii nereușiți, ascunși de ochii lumii.”

„Acest capitol incoerent și lipsit de orice sens nu va ajunge, probabil, în carte, însă îl las aici pentru orice eventualitate, în cazul în care cineva – vreun psihiatru sau vreun critic psihopat – va dori să stabilească cronologic ce s-a întâmplat cu mine în vara mamei.”

Cartea o găsiți la editura Cartier.