Astăzi vă aducem o poveste despre cum o tânără mămică încearcă cu multă răbdare și iubire să întrerupă alăptarea copilului său. Chiar dacă mulți nu au i-au înțeles decizia pe care a ales-o și anume aceia de a-și alăptat băiețelul până la vârsta de trei ani, Livia și-a ascultat instinctul matern. 

„Alăptarea e o binecuvântare pentru mine și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru această posibilitate minunată de a fi mamă și de a putea liber să-mi alăptez puiul meu de om.

Povestea mea de alăptare a fost, este și va rămâne ceva frumos și unic. Chiar de la bun început, am decis că-mi voi alăpta copilul până 3 ani, așa cum fac evreii. Unicul lucru care ar fi putut să ne împiedice să stopăm acest proces, doar în cazul dacă copilul ar fi refuzat sânul mai devreme sau dacă nu aș fi avut lapte suficient. Având sânii mici nu credeam că voi reuși, dar după 3 ani de alăptare la cerere, am înțeles că nu acesta e succesul alăptării.

În prima lună am trăit experiența cu sâni angorjați, canale blocate și mamelon crăpat. Surorile medicale de la maternitate ne sfătuiau așa cum știau ele, dar era ceva superficial. Doar când ajungi acasă și ești față în față cu bebe-ul tău și cu problema respectivă, atunci îți dai seama că frecatul mameloanelor și pregătirea înainte de sarcină nu a fost îndeajuns. Grație articolelor *Mămica Alăptează* găsite pe internet, am reușit să trec cu brio peste aceste momente deloc ușoare.

Cu toate că încă alăptez, societatea noastră, cu părere de rău, nu privește cu mare drag alăptarea atât de îndelungată. Am întâlnit și fraze de genul : „E rușine că e deja mare.” „Vei vedea ce greu îți va fi să-l întărci.”„ Unde s-a mai văzut până la 3 ani.” „Acolo e doar apa chioară.” În pofida acestor afirmații, am continuat cu mare drag să alăptez.

Am alăptat exact 3 ani ori de câte ori a vrut copilul. Apoi am revenit la birou din concediul de maternitate și cu ajutorul soțului, ne-am propus, că această poveste frumoasa să o încheiem blând fără metode „băbești”. Un mulțumesc aparte Anastasiei Popescu pentru articolul ei „Încetarea treptată a alăptării”.

Peste 3 zile, băiețelul nostru face 3 ani și 3 luni. Din 03 septembrie va gusta și el ce este grădiniță. Evident că au fost nopți nedormite, dar aceasta nu se compară cu căldură, alinarea, dragostea de care a avut parte copilul nostru de la laptele matern. Laptele a fost și ca un medicament pentru el. Nu i-am administrat niciodată vreun antibiotic.

Acum, am ajuns la momentul, când copilul este alăptat doar înainte de somnul de noapte și în timpul nopții (1-2 ori), uneori cu mici excepții în weekend.

Sunt convinsă că încetarea blândă și treptată a alăptării va fi cu final fericit ! Mă rog doar să nu pierd acel ultim moment și să fie memorabil.

Încurajez toate mămicile să treacă peste orice frică, teamă, prejudecăți, stereotipuri și să nu întrerupă alăptarea atât de vitală unui copil.”

„Pe final, pot doar să vă relatez cîteva din multitudinea de perle din procesul alăptării.

La vârsta de 2 ani:

Emmanuel, laptele mămicăi este dulce sau sărat ?

– Miel ! (E ca mierea!) (Când suntem în doi, vorbim în franceză)

La vârsta de 3 ani :

– Veux teter! (Vreau să fiu alăptat !)

– Acum e ziua, doar noaptea mămică dă lapte

– Ferme les rideaux ! (Închide jaluzelele ca să fie întuneric.)

– Veux teter! (Vreau să fiu alăptat)

– Mămica a zis, doar noaptea !

– Veux embrasser ! (Vreau să te îmbrațișez)

– Bine,  doar mă îmbrățișezi.

Vine în brațe.

– Se poate una, una ? Te rog frumos!

– Bine, doar una.

În timp ce stă la sân, afirmă :

– Se poate să pun mâna pe a doua?”

Citește și: #Cumamalăptat cu Natalia Botnari. Moldoveanca stabilită în Portugalia cu o frumoasă familie și civic implicată

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: