Suntem mereu în căutare de cunoștințe, cărți captivante, iar pentru asta, dăm start maratonului unei lecturi de calitate! Să curgă recenziile pentru ochii celor care vor să descopere o altă lume, cea a scrisului artistic! Să curgă cu păreri inoxidabile în timp!

Cred că am rămas restanțieră! Mă dau cu părerea, după ce această carte a făcut furori printre rândurile cititorilor de cursă lungă. Well, azi, eu vreau să spun of-ul, să vă spun ideile pe care le-am avut în mica mea dimensiune neuronală, de-a lungul acestei lecturi.

My man Ove este bunicul oricărui dintre noi, ori vecinul unui prieten, morocănosul cela care e veșnic nemulțumit, iar orice schimbare „climatică” de genul: parcare neregulamentară, pisică vagaboandă, vecini gălăgioși sau fuzionarea concernelor SaaB și Volvo (cât de neortodox!) îi aduc noi riduri, îi pot strica somnul, Catastrofă! Lumea lui se învârte și funcționează doar datorită rutinei, a lucrurilor bine puse la punct, or dialogurile lungi le consideră inutile și epuizante, un adevărat gentleman care ar fi putut câștiga premiul Nobel pentru Pace.

„Cu toții credem că avem suficient timp să facem anumite lucruri. Că avem timp să spunem tot ce avem de spus. Și-apoi se întâmplă ceva și, dintr-o dată, nu ne mai rămân decât cuvinte precum dacă.”

Dar Ove nu este atât de simplu pe cât vrea să pară, autorul ne divulgă câte un secret sau câte o calitate, adânc ascunse în inima lui Mare, Mare la propriu. Ove este viu, dar nu pare că trăiește. Soția lui de curând l-a lăsat văduv, iar acest aspect le-a făcut viața celor din jur și mai complicată. Cum poți să te împaci cu un om veșnic „încălțat cu papucii pe dos”?

Da! Ove m-a cucerit, nu și autorul. Pe cât de interesant și captivant ne este eroul principal, pe atât de plictisitoare și neinspirate îi sunt dialogurile sau descrierile, or eu sunt în căutarea lui Dostoievski în fiecare carte. Sunt subiectivă, știu! Nu m-am așteptat la ceva mai mult, am citit „Oameni Anxioși” de Backman, și aveam eu o vagă impresie despre ce era să găsesc în carte – același stil, parcă lăsată căruța cu aur la jumătate de drum.

Probabil că, lectura putea să mă prindă dacă aveam nevoie de o carte de weekend, recunosc că m-am odihnit de-a lungul acestei lecturi, poate de aceea am rămas cu acest sentiment de „lucru neterminat”, dar nu, nu mai încerc să mă lupt cu morile de vânt. „Un bărbat pe nume Ove” este a doua și ultima carte scrisă de acest autor pe care o citesc. Noi nu ne potrivim, și nu pentru că ar fi un scriitor mediocru, ci pentru că citindu-i operele, aveam o ardoare nebună să termin lectura cât de curând posibil, iar mie asta îmi sună a „neînțelegeri ireconciliabile”, exact ca la divorț.

Dragă Ove, mă bucur că te-am cunoscut, dar din păcate, istoria ta a fost scrisă fad, emoțiile ar fi trebuit să fie diferite. Te-am crezut pe tine, nu l-am crezut pe Fredrik.

Nu înot împotriva curentului de apă, dar îmi plac rechinii care fac furori și au caracter sau caracatițe, depinde de gustul fiecărui dinte.

Lecturi „morocănoase” vă doresc!

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: