Ca și multe alte familii din Republica Moldova, Elena Bordian și soțul său Ghenadie Gaidibadi au încercat să-și găsească fericirea în diverse colțuri ale lumii. În dorința de a găsi un trai mai decent, cei doi au emigrat mai întâi în Canada, apoi în Rusia, însă dorul de casă a fost prea intens, așa că după mai mulți ani de călătorii, în speranța de a găsi un loc mai bun sub soare, cei doi s-au întors acasă și au deschis chiar și o afacere. Mai multe detalii, vezi mai jos. 

În 2014 după mai mulți ani de trai în Candada, apoi în Rusia, Elena Bordian și soțul său s-au reîntors acasă fiind siguri că vor să-și continue viața acasă, în Republica Moldova. Nu au stat mult la dubii și au aplicat pentru programul „Pare 1+1” în urma căruia au câștigat un grant şi au lansat o mică afacere în domeniul construcţiilor.

Paralel, Elena a început să predea lecţii de engleză, care  au devenit o altă sursă de venit. Femeia preda lecții de engleză pentru copii de la Rezina, la început avea multe solicitări să lucreze cu copiii vorbitori de limbă rusă. A combinat atunci studiile, experienţa, dar mai ales dragostea pentru cei mici, şi i-a reuşit. Elevii din Rezina, începând cu cei din clasa a II-a au început să o îndrăgească pe noua lor învăţătoare tot mai mult, iar grupa de elevi creştea până când şi acel spaţiu devenise neîncăpător.

Primele probleme de care s-a ciocnit era faptul că nu dispunea de suficient spațiu ca să facă ore cu ucenicii săi. Atunci Elena a fost nevoită să caute o soluție și să găsească un spațiu mai încăpător în care să poate desfășura lecțiile de limbă engleză.

„Ne-am mutat atunci într-un spațiu de 30 m², dar chiar și așa am ajuns la un număr de elevi pentru care nici acel spaţiu nu era suficient. Pentru comoditatea şi confortul meu şi al lor trebuia ceva mult mai încăpător, așa că am căutat alte imobile. Eram sigură că ce e al nostru e pus deoparte. Întâmplător, o persoană ne-a zis că vrea să scrie un anunţ despre faptul că se vinde un spaţiu, atunci mai în glumă, mai în serios,i-am zis să nu scrie că-l cumpăr eu”, își aminteșe Elena.

Aveau adunaţi nişte bani, însă nu erau suficienţi şi au fost nevoiţi să contracteze un credit. După ce au făcut rost de fondurile necesare şi timp de vreo trei săptămâni au devenit proprietari cu acte în regulă a unui spațiu de peste o sută de metri pătraţi. Doar că a apărut… pandemia.

„Ne-am pomenit în pandemie cu un imobil şi un credit. În toată această perioadă eram nevoită să achit ratele şi totodată m-am ocupat cu reparaţia edificiului. Speram că trece repede pandemia, dar nu a fost să fie. Mai vine pe la mine câte un elev să tragă cu ochiul: „Wow, aici o să facem lecţii?! Aşa-i de bine, e larg, frumos…”. Ei aşteaptă să recapituleze cunoştinţele şi să continue orele. Majoritate din ei, care acum sunt clasa a VII-a, au început să facă lecţii cu mine din clasa a II-a. Deşi se amuză că am umblat ca „şatra” dintr-un oficiu în altul, sunt şi ei bucuroşi că în sfârşit problema s-a rezolvat”, povesteşte Elena.

Crede cu tărie –  „Copilul percepe foarte bine învăţarea prin joc” – și-și dorește ca elevii săi să aibă şi acasă activităţi care să le dezvolte imaginaţia, creativitatea, atenţia, să înveţe lucruri noi. În acest sens a lărgit gama de servicii şi le propune părinţilor diferite jocuri pentru copii, care le pot procura chiar din oficiu. Vrea ca cei mici să mai uite puţin de telefoane mobile şi tehnologii. Majoritatea jocurilor necesită implicarea, supravegherea şi ajutorul părinţilor, care petrec astfel timpul frumos şi util cu, copilul, acasă sau în sânul naturii.

Sursa foto: Arhiva personală
Text de Andrei Bordian

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: