De peste trei ani, cumulând experiența din presa scrisă și cea din comunicarea guvernamentală, Sorina Ștefârță a preluat pupitrul Școlii de Studii Avansate în Jurnalism din Chișinău – proiectul cel mai longeviv și mai de succes al Centrului pentru Jurnalism Independent, care continuă să își spună cuvântul în domeniul pregătirii profesioniștilor media din Republica Moldova. Despre școală vorbește cu entuziasm și afirmă că este o „experiență unică ce reușește să schimbe și să re-creeze destinele unor oameni care, după diverse căutări, își găsesc vocația în jurnalism”. Important este ca totul să se facă în pas cu tendințele vremii, inclusiv cele tehnologice, dar și cu normele deontologice ale jurnalismului, pe care nu le-a anulat nimeni, este convinsă Sorina Ștefârță. În plus, chiar dacă nu s-a rupt niciodată definitiv de media, ea consideră că astăzi lectura critică a presei este vitală în egală măsură pentru cei care consumă și cei care produc informația.

„Cel mai bun jurnalist este cel care nu se crede atoteaștiutor”

„Pe cei care vin la Școala de Studii Avansate în Jurnalism îi învățăm cum să facă jurnalism, dar și – mai ales – cum să se integreze de o manieră reușită, profesional și uman, în orice instituție media. Am avut mai multe schimburi de experiență cu proiecte asemănătoare din Europa. Recent, colegii de la o școală dintr-un orășel german, construită după un model similar, ne povesteau că la ei jurnalismul nu se învață la facultate, ci atunci când ai deja o pregătire pe un anumit domeniu. Și asta aduce o plus valoare presei. De aceea, mă bucur că vin la noi oameni cu un bagaj mare de cunoștințe și capacități, la care doar se adaugă aceste abilități de media. Vreau să cred, totodată, că lucrurile se schimbă mult și spre bine și la facultățile noastre de jurnalism. Căci ies oameni buni anual de acolo”, spune Sorina Ștefârță.

„Dar pe timpul nostru!..”

„Mă feresc să fiu dinozaurul care să repete non-stop „dar pe timpul nostru…”. Deși aș trișa dacă aș spune că nu o fac niciodată, dimpotrivă, mă „dinozaurizez” cu mult succes mai ales atunci când văd crimele care se fac la capitolul gramatică. Apreciez enorm inteligența emoțională a tinerilor de astăzi, capacitatea lor de a fi în pas cu tehnologiile, însă nu putem face abstracție de lipsa tot mai frecventă a unul bagaj elementar de cultură generală. De aceea, scopul nostru este să creăm un echilibru. Este absolut ok să fii în pas cu tehnologiile, însă este și mai ok să știi cum le aplici în „tandem” cu cunoștințele. Este esențial, dar și de bun-simț să cunoști lucruri de bază despre stat, politică, guvernare, instituții și evenimente, mai ales dacă vrei să faci presă. Pe aceasta este construit și testul de admitere la ȘSAJ, apropo! Cel mai grav, totuși, este când omului îi spui că a greșit, că nu cunoaște și el îți răspunde că, de fapt, nu-l interesează. Dacă vii în jurnalism trebuie să te intereseze cam totul”.

„Romantismul e doar la început și la prima vedere”

„Chiar de la început le spunem studenților că jurnalismul nu este acea profesie romantică, pe care mulți o au în minte atunci când vin la noi sau merg la facultate. Evident că nu ne cred, dar pe durata anului de studii ce urmează se conving că este mult mai prozaică și mult mai grea. Tocmai de aceea, nu toți cei care finalizează studiile rămân în domeniul jurnalismului sau în comunicare. Cam o treime încă își mai caută rostul în alte domenii, unele destul de „exotice”. Avem o absolventă care în prezent face nutriție. Acum doi ani, o altă absolventă – care s-ar fi descurcat foarte bine în media, apropo – a preferat să se angajeze la Serviciul Vamal. Avem însă cu toții o comunicare frumoasă, chiar și peste ani. Și sunt convinsă că, orice ar face, vor utiliza și din cele învățat la ȘSAJ. Căci am încercat și încercăm să le dăm tot ce este mai bun studenților noștri: de la traineri și până la cursuri noi, urmând tendințele pe online și pe digital, pe care nu le putem nega”, recunoaște Sorina.

„Decât să lupți cu morile de vând, mai bine să ți le faci aliați”

„Oi fi eu dinozaur, dar nu și un Don Quijote care să lupt cu morile de vânt, mai ales că acestea produc energie. Mă refer la media online care, în țara noastră și nu numai, oferă jurnaliștilor și consumatorilor cea mai mare deschidere și diversitate tematică. Un exemplu e jurnalismul de investigație, care se regăsește preponderent pe online, fiind aproape quasi-exilat din celelalte media, în special din televiziune. Drept urmare, încercăm să interconectăm presa tradițională cu tot ce înseamnă online. Evident că avem suficiente exemple de non-jurnalism și în online, dar de vină sunt politicile editoriale, nu tehnologiile. Poți să fii TV și să nu fii corect și poți fi portal și să fii corect. La fel e și cu bloggerii sau vlogerii – mulți o fac din pasiune, însă mi-ar plăcea să știu că ei țin cont de cuvântul „responsabilitate”, unul esențial pentru jurnalism. În plus, nimeni nu a anulat sursa și nici a doua sursă, la fel cum nu a anulat documentarea. Transmiterea informației ar fi mult mai ușoară și mai veridică dacă toți creatorii de conținut ar ține cont de aceste reguli. Și pentru că lucrurile nu mai sunt atât de simple precum erau odată, în anul de studii ce se încheie am avut la ȘSAJ, în premieră, două zile de fact checking și fake news. Am considerat necesar să le vorbim studenților despre dezinformare și combaterea ei”.

„Doza de onestitate și de responsabilitate este o alegere individuală”

„Analizăm cu fiecare student în parte profilurile instituțiilor media la care ei și-ar dori să lucreze. Însă decizia le aparține. În media, ca și în toate profesiile, trebuie să existe responsabilitate și onestitate. Dozele și le stabilește fiecare. Cert este că, dacă ar exista în țara asta mai multe decizii personale oneste, cred că am trăi mai bine… În ceea ce ține de viitorul mass-media, cred că radio și TV-ul, dar și restul presei „clasice” se vor muta definitiv și ireversibil pe online. Acest lucru va lărgi foarte mult posibilitățile „creatorilor de conținut” – pentru că anume asta încep să fie jurnaliștii de astăzi. În același timp, observăm fenomene care bucură și intrigă, precum tendința de revenire la print a unor ziare retrase în umbră acum niște ani sau un interes sporit pentru poveștile scrise, deja cu elemente de multimedia – așa-zisele longread-uri. Constat, bineînțeles, cu o anumită tristețe, că și-au pierdut din forță editorialele, iar componenta analitică este aproape absentă din presa noastră. Singurele locuri ce ne mai amintesc de ea sunt – de cele mai dese ori de o manieră superficială însă – talk-show-urile. Știu însă că în natură nimic nu se pierde, deci, vor apărea și noi forme de exprimare a media. Iar inovațiile, rețelele sociale și alte minuni ne vor ajuta. Tocmai pe aceasta vom pune accentul și la Școala de Studii Avansate în Jurnalism. Bateți și… vă veți convinge!”, ne îndeamnă Sorina Ștefârță.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: