Olesea Tanașciuc a ajuns în Portugalia acum 12 ani, la trei ani după căsătorie. Și-a urmat soțul, pentru că în Moldova „scârțâiau multe”, spune ea. Faptul că avea deja un copil, nu cunoștea deloc limba portugheză, era departe de casă și nu se putea angaja pe specialitate nu a dezamăgit-o. „Atunci poate, mai mult ca oricând, îți cresc aripi, iar asta îți dă puteri să faci față încercărilor pe care viața ți le pune în față”, declară moldoveanca. A lucrat la început chelneriță, iar după ce a născut al doilea copil, s-a ambiționat și a dat la facultate – studiind portugheza și crescându-și în același timp și copiii. Acum se implică activ în evenimentele de comunitate, are un job la care a visat și educă, alături de soțul ei, limba și tradițiile neamului nostru copiilor ei care cresc la Lisabona.

Cunoașterea limbii – imperioasă pentru integrare… dar nu doar

„Începutul nu a fost ușor, dar nu vreau să-l mâhnesc pe Dumnezeu. Cunosc oameni cu povești diferite care au ajuns în străinătate la vârste și pe căi diferite, departe de scenariul meu. În a treia zi am început să muncesc chelneriță într-un restaurant din Lisabona, deși de acasă venisem cu studii superioare în cu totul alt domeniu. Nu știam nici limba, dar vorbeam spaniola, pe care am învățat-o la Chișinău și care tare mi-a prins bine. Acolo am lucrat 9 luni. Tot atunci am înțeles că este imperios necesar să învăț limba țării în care intenționez să rămân și asta m-a determinat să mă înscriu la Facultatea de Litere din Lisabona, fără a pierde timpul. Între timp, am născut al doilea copil. Am urmat apoi un curs de limbă engleză pentru că cerințele erau foarte mari pentru un serviciu, în afară de menaj și restaurante”, ne povestește Olesea.

Olesea Tanașciuc, alături de familie

Cu doi copii pe picioare și cu cărțile pe brațe

„Greutatea mea cea mai mare a fost că nu am avut pe nimeni din familie alături să mă ajute și a trebuit să mă descurc aproape de una singură cu doi copii pentru că soțul meu era (și este) mai mult plecat. Lucrează pe TIR. Și acum îmi amintesc cum legănam copiii pe picioare, aveam cărțile pe brațe, iar lacrimile îmi brăzdau obrajii. Dar nu-mi pare rău de nimic. Acum sunt o femeie puternică și împlinită. Portugalia este o țară primitoare, cu un popor generos prin naturalețea sa, deaceea nu prea am avut probleme cu integrarea. Sunt comunicativi și primitori. Nu îți sare nimeni în cap dacă ești cumsecade, educat, muncitor și atâta timp cât ceea ce faci nu calcă peste bătătura cuiva”, ne explică moldoveanca.

Olesea Tanașciuc, moldoveancă stabilită în Portugalia: „După 12 ani de Portugalia pot să spun că îi înțeleg bine pe oamenii locului. Știu care le sunt calitățile și defectele. Am încercat să învăț de la ei tot ce cred că merită: toleranța, comunicarea directă, simpatia, gastronomia etc.”

Tradițiile, păstrate cu sfințenie

„Sunt organizate diverse activități culturale aici, nu neapărat doar în contextul sărbătorilor Pascale. Sunt organizate de către Asociațiile moldovenilor din Portugalia, Ambasada țării noastre la Lisabona, Institutul Cultural Român, Ambasada României etc la care luăm parte cu drag. Anul acesta, spre regret, nu ne putem bucura de evenimente ca „Lumina Ouălor de Paște” organizat în fiecare an de Ambasada Republicii Moldova împreună cu Ambasada României și cu Institului Cultural Român la Lisabona, unde copiii noștri au posibilitate să cunoască despre tehnicile de vopsire și încondeiere a ouălor, despre obiceiurile noastre și gastronomia tradițională. Însă așteptăm vremurile bune și încercăm să le arătăm tradiția acasă, în familie”, ne spune Olesea Tanașciuc.

„Dar ce am eu de la asta?” sau ce categorii de moldoveni sunt în Portugalia

„Comunitatea noastră se împarte în trei „categorii”, dacă pot spune așa: Primii sunt conaționalii care se implică foarte mult în organizarea anumitor evenimente, mediatizare, promovare, mass-media, rețele sociale, gastronomie etc – muncă care este voluntară și îți consumă practic tot timpul liber. A doua categorie, cei care nu se implică în organizare, dar, cel puțin, participă ca spectatori, ca vizitatori – și asta bucură mult – cel puțin există interes. Ultima categorie sunt cei indiferenți, dar și cu atitudine negativistă, care nici nu se implică în organizare, nici nu participă în niciun fel, iar multe ce țin de Moldova îi lasă rece. E acea categorie care n-a făcut și nu va face vreodată ceva pentru alții, decât să critice și să spună „Da ce am eu de la asta?”. Nu îi condamn, este doar regretabil că uită de unde au pornit. Cu moldovenii care se implică sau dau curs invitațiilor ne întâlnim aproape la fiecare eveniment organizat în diasporă, fie că e vorba de Crăciun, de Mărțișor, de Paști, de Ziua Independenței Republicii Moldova, la biserică sau cu alte ocazii. Deja am devenit o familie mare și unită, iar asta ne aduce spiritul de ACASĂ peste mii de kilometri”, ne mărturisește moldoveanca.

De Crăciun, alături de mai mulți moldoveni din Portugalia

Moldovenii trăiesc moldovenește și dincolo de hotare

„Am ales să plecăm dar am luat cu noi o Moldovă frumoasă. Face parte din noi. Marea majoritate, oriunde ne-am afla, păstrează tradițiile și obiceiurile noastre. Și a păstra aceste lucruri nu ține de locul în care te afli, ci, mai degrabă, de cum știi să arăți și străinilor ce e mai frumos despre țara ta. În casă vorbim limba română. Nu pot să-mi imaginez nici pentru o secundă cum ar fi ca nepoții să nu poată comunica cu bunicii, verișorii sau alte rude de acasă, de aceea, vacanțele de vară ale copiilor noștri sunt petrecute în Moldova, la bunici. Copiii participă anual și la tabăra „DOR” organizată de Guvernul Republicii Moldova. Iar când sunt în Portugalia avem grijă să antrenăm lectura atât în portugheză, cât și în română. Le vorbim de multe ori în familie că ei sunt copii bilingvi și că trebuie să stăpânească bine ambele limbi. E de grija noastră, a părinților și e parte din educația pe care le-o oferim”, crede Olesea.

Pentru Ortodocși Paștele e unul

„Pentru familia noastră Sfintele Paști – Învierea Domnului – este o sărbătoare creștină foarte importantă, alături de Crăciun. Avem grijă să respectăm, care și cât poate, postul de mâncare și cel duhovnicesc. De Paște, dacă nu mergem în Moldova, pregătim acasă masa de sărbătoare cu ouă roșii, cozonac, bucate tradiționale, friptură de miel etc., și aștept cu drag frații din Anglia și din Irlanda. Anul acesta, spre regret, din cauza pandemiei, nu vom putea sărbători împreună fizic, însă vom fi aproape sufletește. Nu vom putea merge nici la slujba de Înviere, care nu se deosebește cu nimic de cea din Moldova, dar ne bucurăm că o vom putea urmări online sau la televizor și ne vom ruga fiecare în casele noastre. Va fi un Paște diferit, ca niciodată, dar trebuie să respectăm îndemnul autorităților și să stăm în casă până mânia acestei epidemii va trece. Catolicii anul acesta sărbătoresc Paștele cu o săptămână mai devreme decât noi, ortodocșii. Dar nu încurcăm unii altora. Pe ei îi putem felicita, iar noi să ne vedem de sărbătoarea noastră Duminica Floriilor – Intrarea Domnului în Ierusalim”, spune Olesea Tanașciuc.

#ScrisoaredePaști din Portugalia

„Aici suntem cu toții bine, în ciuda pandemiei care face ravagii în lume și care ne obligă la multă responsabilitate și izolare. Dar gândindu-ne că bunicii și străbunicii noștri au trecut prin războaie, secetă și prin pârjolul foametei, trebuie să fim puternici și să luptăm acum împotriva unui virus. Cine-ar fi crezut?! Deocamdată nu ne putem întâlni. Pentru prima dată ne aflăm într-o stare de urgență, iar durata acestor restricții încă nu este clară, deoarece ea depinde foarte mult de efortul tuturor. Cu cât ne vom proteja mai mult, cu atât mai repede totul va reveni la normal. Dar, cu siguranță, va veni ziua când ne vom îmbrățișa din nou. Vă doresc ca Sfintele Sărbători să vă aducă pace în suflet, credință, iertare, puterea de a învinge toate obstacolele și izbândă în lucrurile bune pe care le gândesc. Paște Fericit și Dumnezeu să vă aibă în pază pe toți de acasă și pe moldovenii din toată lumea!” – semnează Olesea Tanașciuc, Portugalia, Lisabona.

Olesea Tanașciuc, Portugalia, Lisabona

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: