Fiecare fetiță își dorește să aibă alături un tată grijuliu și protector, care să îi fie cel mai bun prieten, să îi ofere dragostea și atenția necesară, dar nu toți tații oferă aceste lucruri, ceea ce le influențează drumul și comportamentul viitoarelor domnișoare față de bărbați. Psihologa și psihoterapeuta Sanda Diviricean a vorbit pe pagina sa de Instagram despre ce impact poate avea un tată asupra dezvoltării fiicei sale.

„Desigur sunt tați care au un impact foarte pozitiv, care își ajută fetele să devină niște femei încrezute, le dau o orientare în viață, un suport moral pe care se pot sprijini. Dar azi voi scrie despre cazurile mai puțin fericite, care nu sunt puține, din păcate”, a scris Sanda.

Vocea tatălui (prea autoritară) poate rămâne în capul unei fetițe (mai ales dacă este sensibilă), pentru toată viața. Dacă ai avut o relație complicată cu tatăl, dacă a fost dominant, posesiv, dur, a consumat alcool sau a avut un comportament deplasat, este posibil să trăiești cu o rană interioară de care să nu-ți dai seama, dar care să aibă un impact puternic asupra vieții tale.

  • Ești foarte critică cu tine, e ca și cum există o voce în capul tău, care mereu nu este mulțumită de ce faci.
  • Ai senzația că ești urmărită de un ochi invizibil și te simți că trebuie să dai mereu darea de seamă cuiva.
  • Nu poți să ai încredere în bărbați și în intențiile lor. Frica de abandon te face să nu ai încredere într-o relație romantică.
  • Ai o puternică neîncredere în tine, mai ales atunci când tatăl s-a manifestat foarte critic, strict, controlor sau cel care știe „ce este bine pentru tine”.
  • Crezi că meriți să fii iubită doar dacă joci rolul pe care ți l-a impus tatăl: să fii gospodină sau să faci carieră, să fii bună la sport, să fii puternică etc.
  • Dar cred că efectul cel mai traumatizant asupra psihicului unei fetițe îl are comportamentul defectuos al tatălui. Atunci când îl vede consumând alcool, mințind, strigând și jignind-o pe mama, ducând o viață dublă. Asta o face pe fetiță să simtă o mare rușine pentru tatăl său, sentiment pe care mai târziu îl va proiecta asupra sa și o va face să se simtă rușinată de tot ce face ea.

Influența tatălui poate schimba decisiv sensul vieții unei fete, poate deveni ca o amprentă în interiorul ei. Și dacă este o amprentă negativă, îi poate dezechilibra considerabil acel interior. Însă o femeie care a trecut printr-o astfel de experiență nu este o femeie pierdută, dacă a conștientizat situația în care se află.

Psihologa a vorbit și despre ce poți face ca să treci peste aceste „complexe”.

  • Să conștientizezi că acel comportament distructiv al tatălui vine din vremurile în care bărbații erau condiționați să se rușineze de propriile emoții, trebuiau să „fie bărbați”, să nu-și arate vulnerabilitatea. Acești bărbați și-au proiectat durerea si frustrările pe copiii lor.
  • Să conștientizezi că acel comportament nu trebuie luat drept ceva personal și să începi să te separi de acea voce a tatălui, care stă în capul tău.
  • Te poate ajuta să-i scrii o scrisoare în care să-i spui despre toate suferințele tale ca și copil. Apoi să arzi această scrisoare.
  • Dacă trauma este puternică, este bine să faci psihoterapie și să te eliberezi de ea.