Romanul „Supermenajera” de Sophie Kinsella  a apărut la editura Polirom din Iași, în anul 2007. 

Samantha Young este o femeie de carieră în vârstă de 29 de ani, care e pe cale să devină partener la o firmă prestigioasă din Londra, Carter Spink. Este o avocată responsabilă, știe să facă în minte calcule matematice cu numere mari, clienții sunt mulțumiți de serviciile ei, iar în ziua în care va afla dacă e parteneră la firmă, va afla dacă a reușit sau dacă viața ei „e un mare eșec” sau dacă a „trăit degeaba”.

În ziua cea mare, din considerent că avea ceva timp liber până la anunțul oficial, a decis să-și facă ordine în birou. Masa de lucru mereu a fost în dezordine, fapt pentru era ironizată de colegi. În timp ce încerca să dea de capăt balamucului de pe birou apar tot felul de lucruri: scrisori ale unor firme, contracte care trebuie puse în dosar, invitații expirate, memo-uri, o broșură pentru exercițiile Pilates și un baton de Snikers pe care nici nu a ma apucat să-l termine cine știe când. La un moment dat vede un memo de la Arnold, mare șef la Carter Spink.

E vorba de compania Third Union Bank, clienți a lui Arnold. Trebuia de înregistrat certificatul de emitere a titlului de credit pentru Glazerbrooks Ltd. E una dintre treburile de rutină pe care partenerii i le aruncau mereu pe birou. În momentul în care se uită la dată, vede că e datat cu 26 mai. Dar Samantha vede acest memo cinci săptămâni mai târziu. În căutarea unui bilet care să rectifice data, peste tot e indicată aceeași dată, de 26 mai.

„Mă așez, împietrită, cu ochii țintă la document. E imposibil să fie adevărat? Chestia asta zace pe biroul meu de cinci săptămâni? 

Dar… nu se poate. Adică… e imposibil. Asta ar însemna… Asta ar însemna că termenul de scadență a expirat deja. Înghit în sec. Probabil că am citit aiurea sau așa ceva. Nu se pate să fi făcut o greșeală atât de elementară. Nu se poate să fi uitat să înregistrez o cerere de împrumut înainte de a data limită. Întotdeauna înregistrez o cerere de împrumut înainte de data limită” se gândește Samantha, personajul principal al romanului. Încearcă să găsească soluții la problema ivită pe neașteptate.

Se conectează la site-ul Registrului Comerțului și dă căutare pentru Glazerbrooks, pentru că atât timp cât nu a fost înregistrată altă cerere de îmrpumut, nu este nicio problemă. Dar, surpriză! Cu o săptămână înainte fusese înregistrată o cerere de împrumut pentru suma de 50 de milioane de lire de către o companie pe nume BLLC Holdings. Moment în care clientul firmei Carter Spink a fost trimis pe lista creditorilor.

Paralizată de frică, Samantha fuge din firmă. Nu-i mai pasă de promovare. Deși este sunată de colegi, care aflaseră de problemă, Samantha abia reușește să răspundă unui coleg. A fost o situație penibilă pentru toți.

Fiind în șoc, Samanthe mergea în neștire. La un moment dat ajunge la la o gară. Se urcă într-un tren. La un moment dat trenul se oprește și toată lumea coboară. Samantha se află în fața unei gări minuscule de țară, peste drum de care e un bar numit The Bell (Clopotul). Șoseaua șerpuiește în ambele direcții și în depărtare se zăresc niște câmpuri. Pe marginea drumului e tras un autobuz, în care urcă Samantha cu toți pasagerii din tren. Ajungând la stație finală, toată lumea coboară din autobuz. Mergând pe stradă, intră întâmplător într-o casă. A intrat cu gândul să ceară un analgezic și un pahar cu apă. Și să întrebe dacă există un hotel în apropiere. Dar, supriza romanului începe de aici.

Eddie și Trish Geiger, proprietarii casei, fac o confuzie. Cred că Samantha a venit la interviul de angajare pentru post de menajeră.  Stresul zilei al Samanthei în combinație cu ce cred soții Geiger, o fac pe Samantha să accepte postul de menajeră. Plus la asta, nici situația de la birou nu e foarte roz. Arnold o convinge pe Samantha să stea unde e, pentru că rezolvă el problema. De fapt, el convinge partenerii firmei că Samantha e vinovată de situație și…

Situația Samanthei ca și menajeră nu e deloc frumoasă. Ea, care de la 12 ani citea doar revista Lawyer, nu știa să gătescă delocm să aranjeze un pat, să facă ordine în casă. Norocul ei e Nathaniel, grădinarul familiei Geiger și mama lui care o ajută în toate. Samantha se schimbă radical.

Dar nu vă așteptați ca situația romanului să fie așa?

Ei, uite că două luni mai târziu, la soții Geiger vine să stea o nepoată, Melissa, studentă la Facultatea de Drept.  În discuții, Melissa spune că vrea să aplice la Carter Spink și că Arnold vrea să se pensioneze, fapt care o surprinde pe Samantha. Pune capăt la capăt niște detalii și descoperă că el e autorul situației penibile în care ea a crezut că a greșit în ceea ce privește înregistrarea împrumutului companiei Third Union Bank. Își dă seama că ea nu a greșit deloc în acest sens și pleacă de urgență la Londra, ca să-și îndreptățească vina. Directorul general o asucltă și o înțelege.

Ce se întâmplă mai departe, aflați citind romanul „Supermenajera”. Merită!

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: