Exact în școli, unde trimitem copii pentru a dobândi noi cunoștințe pentru a se forma ca o personalitate, se întâmplă acte de bullying între copii/adolescenți. În ultimul timp acestea se întâmplă tot mai des. De cele mai multe ori comportamentul agresiv este şi violent, violenţa fiind o formă de manifestare a agresivităţii. Psihologa Irina Parvan, cu peste 12 ani de experiență în domeniu, ne-a explicat de unde provine această violență și cum ar trebui să discute părinții cu copii. 

De ce sunt tot mai multe acte de violență între adolescenți?

Viața unui copil este mai dificilă decât viața unui adult. Deseori în viața noastră un copil în toate relațiile cu oamenii, spre deosebire de adulți, nu se definesc cum ar fi un subiect, ci са un obiect. Li se poate face orice în oricare moment. Poate fi umilit, pedepsit, rușinat de părinți sau de îngrijitorii săi.

Dacă un adolescent se comportă agresiv, abuzează, manipulează, asta nu înseamnă că este „rău”, ci că se simte rău. Aceasta nu este o manifestare a caracterului său, a structurii sale constituționale, ci este o manifestare a stării sale funcționale.

De unde provine această violență?

Nimeni nu se naște violent. Violența se naște în mediul înconjurător. În special în familie când are loc în mod sistematic violența (indiferent de ce fel: sexual, fizic, nutrițional, psihologic).

Observ tot mai des din partea adulților o devalorizare privind existența violenței psihologice. Dar în mare parte ea este una din cele mai răspândite violențe în familie. Copiii sunt bruscați verbal, părinții folosesc fraze, cuvinte jignitoare și umilitoare. Emoțiile și trăirile dificile ale copiilor sunt ignorate, ceea ce duce la inhibarea lor. Cu regret, metodele de bază ale părinților până în ziua de astăzi sunt pedeapsa, critica, umilirea copilului, etc.

Cum poate fi combătută violența în rândul adolescenților?

Ea poate fi combătută în timp, atunci când un tânăr cuplu se va căsători într-un mod conștient mizând pe conștiința și maturitatea de a vedea lucrurile mai responsabil. Înainte de a deveni un părinte ar fi bine să se adreseze unui specialist în parenting pentru o psiho-corecție care va implica o psiho-educație proprie.

Câteodată părinții noștri nu sunt un model demn și pentru a ne vindeca rănile copilului nostru interior avem șanse mai mari de a deveni un părinte conștient. Copiii au nevoie de o implicare în viața lor plină de curiozitate și interes. Micile greșeli ale copiilor să fie primite de către părinți ca niște experiențe care le aparțin copiilor și trebui depășite, să evite pedeapsa care duce spre rezultate ineficiente în dezvoltarea unui copil. Prin astfel de atitudine copilul se va simți în siguranță, iubit și valoros.

Care ar fi pedeapsa sau metoda prin care să explici că a procedat greșit?

Pedeapsa le creează copiilor doar frică, furie și o dorință de răzbunare. Așa zisa „metoda de educație cu pedeapsă” des folosită de părinți vorbește de fapt despre neputința lor de a-și efectua rolul de părinte.

Ar fi bine ca un părinte să îl învețe pe copilul său să-și pună întrebări: „Ce m-a făcut să procedez într-un fel sau altul? De ce anume am avut nevoie? Ce mi-am dorit cu adevărat? Ce ar trebui să fac data viitoare? „- și ajută-l să răspundă la aceste întrebări. Acest lucru îl va ajuta să fie mai conștient de sine în diferite circumstanțe ale vieții și să facă față mai bine acestora. Întrebările date sunt mai bune decât cele folosite de părinții furioși: „Unde te uitai? La ce te gândeai? Unde era capul tău? – etc, ele îl fac pe copil să se sperie doar, să se simtă vinovat și rău.

Cum ar trebui să discute părinții cu ei ca să nu îi traumeze?

Constrângerea este sursa nesfârșită a mâniei unui copil. Supravegherea constantă a cuiva, gata să condamne sau să îl rușineze, presiuni, comentarii, corecții, critici nu numai că ne pot enerva, ci și ne pot înnebuni. Și interzicerile interminabile: „Nu proceda, nu urca, nu lua, nu privi, nu fă zgomot, taci din gură, nu puneți atâtea întrebări, nu păcăli, nu .. nu …”.

Dacă adulții fac ceea ce tocmai am spus mai sus ar însemna că copiii au motive să fie furioși. Nici nu vorbesc despre acele cazuri în care adulții se ceartă între ei în mod constant, zi de zi. Când mult timp se simt nemulțumiți trădați, abandonați unul de celălalt. Când ei însăși au multă furie, copilul într-un astfel de climat familial cu siguranță va prelua acea furie și agresiune.

Foto: Instagram/ Irina Parvan 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: