Sorina Vetrilă spune că a ajuns la maturitate – are exact 18 ani de când este pedagog de clasele primare, iar prima sa generație are acum vârsta când învățătoarea își începea activitatea didactică. A preluat meseria de la mama sa, învățătoare în ciclul primar o viață întreagă, dedicată și iubitoare pentru fiecare copil. Este la fel și Sorina, activând la Liceul „DaVinci”, însă evoluția tehnologică și noutățile zilnice îi dictează un ritm mult mai alert. Așa că prinde scorul meciurilor de fotbal din zbor, ca să poată discuta lejer cu băieții din clasă și știe mai totul despre păpușile LOL ca să le poată ține companie fetelor. Ce mai, o învățătoare #COOL.

„A fost odată ca-n poveste  // A fost o școală care mai este”

Sorina Vetrilă

Vreau să cred că meseria de învățător mai este una nobilă. De mică mă vedeam învățătoare, alături de mulți din semenii mei. Am îndrăgit această profesie de la Mămica mea, care a stat la cârma pedagogiei până nu demult și care a fost și prima mea învățătoare. Cu toate că „aducea” școala acasă, se pregătea până târziu, uneori mergeam împreună, după lecții, în celălalt capăt de sat ca să vedem de ce nu s-a prezentat la școală X sau Y elev, pentru mine era ceva frumos și măreț. Pe parcursul anilor de studii în anii de gimnaziu, colegiu, universitate am avut parte de modele de pedagogi care mi-au insuflat dragostea de carte, dragostea de frumos, dragostea de oameni și eu le sunt profund recunoscătoare.

„Tânăr era, nu ne părea  // Avea privirea iertătoare”

Anul acesta am 18 ani de activitate – vârsta maturității. Pot spune cu certitudine că pentru mine acest parcurs a fost unul interesant, captivant, care mi-a adus bucuria muncii împlinite, creștere profesională și personală, or, un pedagog este toată viața elev. Băiatul mai mare mă întreba: „Mămico, tu ți-ai făcut lecțiile?” Și îi raspundeam afirmativ cu un zâmbet sau cu o privire. Nu am simțit greutăți, pentru că o facem cu plăcere, Poate mai greu a fost să cuprind acele 40 de perechi de ochișori care mă priveau curioși și plini de afecțiune. Un alt moment ar fi teama de a nu reuși, pentru că realizam responsabilitatea pe care o aveam față de copii, față de așteptările părinților și a colegilor. Chiar zilele acestea mi-am amintit cu nostalgie că elevii din prima mea promoție au vârsta când am început eu activitatea. Ce frumos este să îi admir și din acest aspect, pe lângă faptul că sunt mândră de realizările lor și știu că undeva, acolo, în lumea asta mare este și o fărâmă din sufletul meu!

„Învățătorul nostru bun  //  Oare ne știe, ne mai știe?”

Bucuriile unui pedagog sunt multe, ceea ce face această meserie una nobilă, frumoasă și interesantă. Fiecare revedere cu ochișorii lor curioși, emoția pentru fiecare succes al lor, ca și pentru dorința de a încerca din nou și din nou mă fascinează. Mă bucură enorm când simt că am trezit interesul elevului pentru cunoaștere sau când le văd reușitele lor în viață. Mă voi bucura mult să le revăd fericirea pentru o floare, o frunză sau un curcubeu după vacanța aceasta atât de lungă.

Un pedagog area atâta dragoste încât să îi ajungă pentru toți elevii… Nu există un copil mai favorit decât altul, dar există copii diferiți, ceea ce îi face unici prin felul lor atât de a învăța, cât și a reacționa și a acționa în diferite situații. Centrarea pe elev presupune ca activitatea de predare să fie adaptată la nevoile și experiența de cunoaștere a fiecărui elev. Una din abordările educaționale ale instituției este și proiectele de grup și individuale, prin intermediul cărora copilul are posibilitatea să se expună în baza a ceea ce cunoaște, simte, poate.

„Învățătorul nostru bun  //  Cu cele vechi și noi războaie”

Un pedagog învață toată viața. Tehnologiile informaționale fac parte din viața noastră și sunt de nelipsit în procesul instructiv-educativ. În pandemie ne-am reprofilat peste noapte. Unora dintre noi le-a reușit mai mult, altora mai puțin. Eu în acest timp cel mai mult am compătimit copilul, care a fost lipsit de socializare, de joacă, de interacțiune directă. Noi, maturii, ne-am luat în mâini, am învățat, am acceptat și am acționat în favoarea copiilor și a societății. Noile tehnologii au apărut în viața noastră mai demult, de aceea acum doar ne-am îmbogățit cunoștințele, ne-am format noi competențe și asta ne-a făcut și mai COOL în fața copiilor. Pe alocuri, recunosc, învățăm noi de la ei, fapt de care copiii sunt tare mândri, iar eu cu drag apelez, știind că asta le dezvoltă și încrederea în sine, și dorința de a se dezvolta și de a persevera.

Un învățător nu este doar un transmițător de cunoștințe, dar este mult mai mult pentru discipolii săi: pe alocuri prieten, avocat, soră mai mare, atotștiutor, medic sau sculptor, sursă sau resursă. Știu: elevii sunt judecători totali, de aceea mă strădui să fiu în pas cu tot ce e nou și interesant pentru ei: de la noutățile din fotbal până la păpușile LOL. Ei sunt foarte atenți la schimbările cele mai mici: de la împrospătarea culorii părului până la pantofii noi sau broșa din piept. De aceea aspectul estetic al învățătorului joacă un rol deosebit în dezvoltarea gustului estetic al copilului, fapt de care suntem responsabili alături de familie și societate. Învățătorul este model de comunicare, de acțiune, trebuie să fie corect, creativ, capabil să motiveze și, neapărat, cu fața zâmbitoare…

Niciodată nu întreb un copil când îl simt mai puțin pregătit, pentru ca să nu se simtă incomod. Pe unii îi ascult individual. Știu că unii vor depăși cu vârsta, altora va trebui să le respectăm alegerea, părerea mea personală. Mă strădui să fiu atentă la trăirile și emoțiile pe care le au, la starea lor fiziologică. Îmi doresc să clădim împreună relații durabile, bazate pe încredere reciprocă și afecțiune. Mă bucur nespus de mult că activez într-o instituție în care coincid principiile mele cu abordările educaționale ale școlii.

„Trecut, un veac, sărac, de dor, //  Cât mai e viu în amintire…

Și tare, tare nu-i ușor  //  Când arde cartea de citire…”

Peste 10 ani sigur este că vreau să fiu printre copii, să perseverez și să fac față noului. Peste zece ani , ceea ce azi ne pare nou și greu va deveni trivial, iar alte provocări ne vor scoate din zona din confort și eu îmi doresc să păstrez copilul din mine, făcând față noilor provocări cu demnitate. Nu vreau să trăiesc după prejudecăți, dar îmi doresc  energia și flexibilitatea noii generații. Vreau ca discipolii mei să spună că au avut parte de un învățător COOL. Gandhi spunea: „Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.” Asta îmi doresc!

P.S.: Deoarece ne aflăm în prag de început de an școlar, vreau să aduc felicitări mămicăi, care este modelul de învățător ideal pentru mine, administratorilor , pe umerii cărora se află o mare responsabilitate, colegelor mele inteligente și puternice, tuturor discipolilor și nu în ultimul rând familiei mele care mă încurajează , iar uneori îmi rabdă LUXUL de a fi pedagog.  Avem în față un an altfel, și unele provocările abia încep, dar știu că Lumea Învățătorilor este puternică, responsabilă și devotată. Eu sunt o norocoasă!

„Zi importantă în calendarul acestui an” – Sorina Vetrilă

Notă: Versuri din poezia „Învățătorul nostru bun” de D. Matcovschi

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: