Pe Diana Balan Rusu am descoperit-o mai întâi în calitate de antrenoare. Ea este cea care în perioada pandemiei, atunci când sălile de forță erau închise, grădinițele și școlile la fel, iar mămicile nu aveau alte opțiuni decât să-și petreacă timpul cu copiii și să „uite de ele”, și-a inspirat și mobilizat vecinele pentru a practica sportul în aer liber, într-un cartier de la Ciocana. Apoi, am aflat că Diana activează în calitate de profesoară de limba engleză și franceză la Liceul Teoretic Waldorf din Chișinău, fiind și șefă de catedră în instituție. O profesoară #cool pentru care progresul tehnologic nu este o provocare ci un instrument util în dezvoltarea multilaterală a elevilor.

Citește și: Mai multe mămici de la Ciocana fac sport în curtea blocului. Le-a unit dragostea pentru mișcare și vecina – antrenoare cu experiență

Atunci când și-a ales profesia, Diana Balan Rusu a contiuat tradiția familiei – atât mama, cât și mătușa ei au îmbrățișat această meserie.

„Vin de pe meleaguri cu peisaje frumoase și pietroase, satul Ștefănești, raionul Florești. Acolo unde educația se manâncă odată cu sapa, pământul și cartea. Acolo unde tradițiile se transmit mamă-fiică, mama fiind profesoară de limba română, mătușa fiind profesoară de clasele primare, cum să nu duc tradiția familiei?

Ideea de a îmbrățișa profesia dată, de a lumina calea copiilor, cred că m-am născut cu ea și doar odată cu creșterea, adolescența, studenția, s-a întărit în sufletul meu”

Diana Balan Rusu încearcă să le insufle dragostea pentru cunoștințe și fetițelor sale: Andreea, de 15 ani, și Alexandrina, de 13 ani, cu care are o relație specială, dar cărora nu le este profesoară.

Despre chiulitul la școală și disciplinile mai puțin îndrăgite

„Cel mai mult la școală îmi plăceau disciplinele umaniste. Acolo mă regăseam și mă dezvoltam ca copil și personalitate. Și, desigur, biblioteca care se afla în clubul satului – o minune de cărți care ascundeau interzisul care deschideau culmile unei fete de la țară ce visa să devină profesoară.

Însă nu mi-a plăcut geometria, deoarece avea mai multe colțuri ascunse pentru mine și de parcă nu îmi era de ajuns că și fizica cu formulele ei pe care nu le puteam cuceri, mai era și beleaua de geometrie. (râde)

Chiulitul orelor era „Doamne ferește, să nu te împingă păcatul!” – fraza mamei, dar da, desigur chiuleam în rând cu toată clasa”

Importanța stabilirii unei relații frumoase dintre profesor și elev

Profesoara mai dezvăluie că nu întâmpină dificultăți în relațiile cu discipolii săi, iar secretul ei este faptul că încearcă să se pună în locul lor, iar acest lucru o ajută să aibă parte de colaborări frumoase.

„Desigur că pandemia a avut atât avantaje, cât și dezavantaje de comunicare la propriu, iar ceea ce impune și cere pedagogia Waldorf este de neînlocuit.

Inovațiile tehnologice nu sunt provocări ci instrumente de dezvoltare: „Provocarea digitală nu este o provocare pentru mine, dar un ajutor pentru că gestionez aceste capitole: o temă pentru acasă în format electronic, o piesă cântată la karaoke – în engleză desigur”

„A fi fericit și a veni cu zâmbetul pe buze la ore este important, pentru că cei din clasele primare te copiază în tot ce faci și spui, iar cu cei de la liceu mă ajută să construiesc relații de la egal la egal, acest lucru le oferă încredere lor, iar mie posibilitatea de a le face conexiunea cu o limbă străină”

Diana Balan Rusu recunoaște că cele mai frumoase clipe le trăiește atunci când vede licărirea în ochii discipolilor săi: „Energia, luciul ochilor, dorința cunoașterii și cucerirea gramaticii sunt „ingredientele” care întăresc conexiunea dintre elev și profesor”.

Sursa foto: Arhiva personală

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: