Igor Bejenari a fost diagnosticat cu afecțiuni renale încă la vârsta de trei ani. Totul a mers bine până într-o zi de august, când pentru el a început o luptă contra cronometru pentru viață. Atunci urma să devină tată peste doar câteva săptămâni. L-a avut alături pe tatăl său, care i-a devenit „înger păzitor” și i-a dat o parte din sine, ce avea să-l salveze. De Ziua mondială a rinichiului, AGORA prezintă povestea unui beneficiar al transplantului renal și vă spune istoria lui. 

„ Am ieșit confuz de la medic și nu puteam să mă gândesc la nimic”

„Era 2017, toamna. Îngrijeam de flori în grădină când a început să-mi curgă sânge pe nas. Am măsurat tensiunea. Era 150/100”, își amintește cu respirația întretăiată, tânărul.

Așa a început încercarea ce i-a pregătit-o viața. A doua zi a mers la medicul de familie. Apoi la un specialist din capitală.  „Țin minte în detalii. Era 28 august, ora 10:45. Analizele erau foarte rele. Am mers cu soția, dar am intrat doar eu la medic. Ce-am auzit a fost un șoc pentru mine. Am ieșit de la medic confuz. Nu puteam să mă gândesc la nimic altceva”, spune Igor.

Soția era alături. Însărcinată în șapte luni. De frică să nu-i facă rău, a ezitat să-i spună adevărul. Igor a fost diagnosticat cu insuficiență renală și medicii i-au indicat imediat să înceapă procedurile de dializă. A prins curaj abia a doua zi și le-a spus celor apropiați despre ce urmează. Recunoaște că fără încurajările lor, nu ar fi putut depăși starea în care era.

„Prima dată când am văzut aparatul de hemodializă, am leșinat”

„Am venit la spital, unde mi s-a instalat un cateter venos. Apoi am mers la prima procedură. Când am văzut aparatul am leșinat”, spune tânărul. Au urmat șapte luni de proceduri pe care le-a suportat cu greu. Avea dureri de cap, tensiune arterială mărită, stare permanentă de slăbiciune. Din cauza medicamentelor și a regimului alimentar strict s-a ales și cu ulcer la stomac.

„Starea mea s-a agravat și am ajuns internat în reanimare”

Într-o zi, după aproape jumătate de an de hemodializă, starea de sănătate s-a agravat. Tânărul a fost internat în reanimare cu indici nu prea buni în fișele de analize. Medicii insistau să ia o decizie. Era nevoie de transplant. Cea care l-a făcut să tot amâne decizia a fost frica.

„Frica de transplant este comună pentru mulți pacienți. Am observat aceasta la oamenii cu care stăteam în salonul de spital și la cei cu care mă întâlneam la procedurile de hemodializă. Se tem că după aceasta va urma tratament pentru toată viața, sau că intervenția va eșua”, spune Igor Bejenari.

I s-a propus să fie inclus în lista de așteptare pentru transplant de rinichi de la donator cadaveric. Dar îl avea alături pe tatăl său. Bărbatul a fost insistent pe tot parcursul tratamentului. „Numai să fiu compatibil”, spunea acesta. „Gândeam atunci că tata, la ai săi 56 de ani, rămâne fără un rinichi. Mă întrebam cum se va simți?”, mărturisește tânărul. Starea sa se agrava, timpul îi presa…și s-au decis.

Intervenția a fost reprogramată de trei ori. „Tata a fost foarte curajos”

A urmat o perioadă îndelungată de pregătire. Un șir de analize medicale. Tatăl a fost testat foarte minuțios. „Un medic spunea, în glumă, că donatorul trebuie să iasă cu analize mai bune decât atunci când a fost internat”, spune zâmbind Igor.

Din cauza unei transfuzii de sânge, a fost nevoit să aștepte jumătate de an ca să poată obține o analiză de sânge corectă. Rinichii aproape cedau. Hemodializa era de trei ori în săptămână. „Lichidul nu ieșea din organism și era interzis să consum multă apă. Uneori beam pe ascuns. Nivelul fosforului în organism era mărit și-mi provoca mâncărimi pe corp”, povestește tânărul.

Intervenția chirurgicală pentru transplant a fost reprogramat de trei ori din cauza problemelor de sănătate. În noiembrie, medicii au ezitat să dea acordul. Apoi în decembrie 2018, a fost epidemie de gripă, și nu au riscat. Iar în februarie s-a decis pentru a treia oară”.

„Joi am fost internat. Luni seara am mers în reanimare unde au fost pregătiri foarte intense – perfuzii, analize. Marți, 26 februarie – ziua operației. Primul a mers tata. Tata a fost foarte curajos. Avea putere să mă îmbărbăteze și pe mine. „Uite la mine. Nu zic nimic, rabd. Ești bărbat! Ce înseamnă să te plângi?”, îmi spunea”.

Totul a decurs bine și rinichiul lucrează încă de pe masa de operație

„Când mi-am revenit, i-au permis soției să intre pentru câteva secunde. „Totul e bine! Medicul a zis că rinichiul a început să lucreze încă de pe masa de operație”, a spus soția. În aceeași zi am mers în secție. Eram într-un salon cu tata”, își amintește Igor.

A doua zi s-a ridicat în picioare, iar a treia zi a refuzat medicamentele contra durerilor. Trebuia să beau câte trei litri de apă pe zi. Beam cu nesaț. Credeam că nu mă mai satur”, spune tânărul. Tatăl și-a revenit repede. A fost externat în șapte zile. Igor a stat internat două săptămâni. Au urmat vizite la medic, o dată în câteva luni, și un curs de medicamente.

Finalul poveștii îl puteți citi pe Agora.md.

Anual, în ce-a de-a doua joi a lunii martie, este marcată „Ziua mondială a rinichiului”. În R. Moldova, în 2019 s-a făcut șapte operații de transplant de rinichi. În 2018, numărul acestora a fost de 13 . În 2017 au fost 19 intervenții de acest gen. Pacienții primesc șanse la viață datorită donatorilor, fie că sunt rude sau persoane aflate în moarte cerebrală.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: