„Femeia care a crezut în ideea soțului ei de a-i aduce „luna de pe cer”” – cam așa putem rezuma într-o singură frază povestea Caterinei Adam. Născută la Nisporeni și copilărind la Odesa, Caterina a studiat în Republica Moldova într-o școală profesională și făcea două joburi ca să-și poată întreține fetița. Ca să îi asigure un viitor mai bun, femeia a decis să ia calea emigrării. În Italia și-a dorit să facă mai mult decât putea și realizase acasă, așa că stelele s-au aliniat astfel încât să creeze acum, împreună cu soțul ei, italian de origine, bijuterii din „fragmente de meteoriți” și sticlă de Murano. Da, da, ați citit bine. Cuplul creează bijuterii unice în lume, printr-o tehnică absolut deosebită de îmbinare a sticlei de Murano cu particule de meteoriți. Povestea, în detalii, o citiți mai jos.

Caterina, amintește-ți cu ce gânduri ai pășit pentru prima dată în Italia, ce idei fixe aveai în cap și cum acestea s-au adeverit sau spulberat?

Când am pornit la drum unica idee era să-i dau copiliței mele, rămase acasă cu o bună prietenă, o fată de o mărinimie infinită, un viitor mai luminos! Nu aveam nici gânduri să ridic palate și nici să agonisesc bogății. Până la plecare munceam în două locuri fără zi de odihnă, în două restaurante, în calitate de bucătăreasă. Ieșeam când copila mea dormea și reveneam noaptea tot când dormea. Și totuși nu-mi ajungeau ambele salarii ca să ne întreținem noi două în capitală… Căutam un trai, dacă nu mai bun, măcar mai decent. Nu aveam niciun obiectiv concret – era doar grija de mamă cu un copil de crescut acasă.

Bănuiesc că în Italia ai avut experiențe profesionale de tot felul. Prin ce activități ai trecut și ce au lăsat ele pentru tine ca persoană?

Am început să muncesc în calitate de îngrijitoare la puțin timp după ce am ajuns… bariera lingvistică, lipsa de experiență… cam toți făceau asta. Îmi amintesc cum în 2009 m-a sunat cumnatul meu și mi-a spus că mi-a fixat o întâlnire cu o doamnă care era administrator la un magazin de suvenire în centrul istoric din Veneția. Eram nespus de emoționată, pentru mine a fost ceva de necrezut. Chiar dacă nu aveam un vocabular bogat de limbă italiană, ei aveau nevoie de o vânzătoare care să cunoască bine limba rusă – norocul, într-un cuvânt… Acolo și a început totul. Când am intrat prima dată în acel magazin îmi părea o poveste: de la candelabre și lustre, la statui din sticlă, bijuterii, măști venețiene și totul iluminat de te orbea. Primul gând a fost că eu n-o să învăț niciodată toate articolele care erau, modele, forme, măsuri, prețuri… Dar am avut noroc de colege foarte înțelegătoare, mai ales că era și o româncă în colectiv, și încet-încet am învățat.

Tot acolo am ținut prima dată în mână un clește pentru confecționarea bijuteriilor – uneori se mai întâmpla să ajustăm unele bijuterii. Dar tot ce e frumos ca de obicei se termină. Având contract cu termen am schimbat și locul de muncă, am fost acceptată la un magazin de înaltă modă a firmei „Luisa Spagnoli”, unde nu m-am reținut mai mult de 6 luni. O experiență foarte frumoasă, însă cerințele erau prea mari.

 

Vreau să revenim la bijuterii. Cum ai descoperit sticla de Murano și care sau cum a fost prima interacțiune a ta cu ea?Rămăsesem din nou fără job și eram în căutare. Mă documentam pe internet și încercam să asamblez când o pereche de cercei, când o brățară… Duceam CV-ul pe la mai multe magazine, însă, fiind deja trecută de 40, am înțeles că un loc de muncă în calitate de vânzătoare va fi foarte greu de găsit. Concurența era foarte mare, toți angajau fete tinere, care cunoșteau mai multe limbi străine, orientale sau europene. M-am prins că unele profesii depind și de geopolitică. Soțul meu, Maurizio Eltri, era și atunci un astofil și un colecționar înrăit de meteoriți. El mă tot bătea la cap să îmbinăm cumva Veneția, orașul îndrăgosților (Piazza San Marco) și ploaia de stele…

Inițial credeam că visează. El continua să insiste, eu continuam să caut un loc de muncă. Când mi-a propus să îmbinăm sticla de Murano cu meteoriții – am cedat și am mers pe Murano la meșteri care au cuptoare, să încercăm. Teoretic nu trebuia să ne fie greu. La modul practic, însă, sticla e un material foarte capricios și nu o poți modela prea simplu. Coeficientul dilatării la încălzire sticlei este absolut diferit de a unui mineral, cum ar fi meteoritul, deci situația se complica. Mergând cu bucățile de meteorit pe la meșteri, păream niște nebuni. Unii se prindeau la idee, alții nici nu au vrut să ne asculte. Noi însă eram plini de optimism. Pe la începutul lui 2016 ne-am comandat tot echipamentul pentru a produce mărgele, ne informam, studiam tot ce ține de sticlă de Murano, priveam tutoriale pe Youtube și ne-am pus pe treabă. Desigur nu era nimic perfect în ceea ce făceam inițial, sticla se spărgea… dar noi continuam.Până la urmă ne-a reușit să îmbinăm meteoritul cu sticlă, l-am testat și la congelator… nu ne venea să credem. Provocarea era deja să găsim un meșter care să ne ajute în realizarea acestui proiect. Ideea e că noi insistam anume pe combinația dintre sticla de Murano și fragmente de meteorit. Am găsit într-o zi un laborator ascuns prin căile venețiene, undeva departe de centrul istoric, unde am dat peste o familie de meșteri cu mâini de aur. Este unul din cei mai buni meșteri în domeniu, lucrările lor sunt cunoscute în toată lumea și pe toate continentele. Simpli și modești, ne-au ascultat cu răbdare. Au încercat de față cu noi și, abia apoi au fost curioși să ne afle numele sau intențiile. Este vorba despre Mauro Zennaro și soția sa, Milly Rizzo, iar activitatea lor se numește – „Momylia”. Au fost unicii care au știut să asculte… Acum suntem prieteni, colaborăm și astăzi și sper pe mult timp în viitor.

În ce au evoluat aceste realizări, experimentele care le făceați?

Am avut multe tentative de a face ceva personalizat, ceva ce nimeni n-a mai făcut, căci, în fond, la asta visează toți creatorii. Eram în paralel în căutarea unui local unde să le putem vinde. Am găsit un magazin cu activitatea deja pe picioare și am hotărât, până ne mai punem ideile în ordine să intrăm într-o activitate. După care primul lucru făcut a fost înregistrarea mărcii „Perle di Stelle”. Pe 1 noiembrie 2016 am intrat în magazinul nostru cu un colțișor dedicat colecției noastre de „perle din stele”.

 

Cine te-a susținut în domeniu sau de la cine „ai furat meserie”?

Fără niciun dubiu, primii pași i-am făcut lucrând prin magazine. Spre exemplu, muncind la Spagnoli, unde hainele erau de o calitate de invidiat și cu bijuterii de plastic la prețuri exorbitante… eu adunam experiență. Permanent am fost de părerea că o haină de calitate trebuie îmbinată cu o bijuterie tot de calitate. Am furat cu ochiul peste tot unde am putut, m-am inspirat de pe internet, învățând unele tehnici, însă permanent am încercat cu acea tehnică să creez ceva personal sau personalizat. M-am inspirat de peste tot unde am putut, dar foarte mult am învățat și de la prietenii pe care i-am nominalizat mai sus, Mauro și Milly.

Apropo, ai în atelier „ucenici”?

„Ucenici” nu avem. Suntem și noi, cumva, în fază de „ucenicie” – mai avem încă foarte multe de învățat. Dar, cine mi-a cerut o opinie, neapărat mă împart cu puținul pe care îl cunosc. Până și în activitatea noastră, am muncit cu familia, nu avem angajați, dar am colaborat cu foarte mulți meșteri. Am avut onoarea să fiu prezentă când se făceau adevărate opere de artă și asta m-a ajutat să-mi măresc bagajul de cunoștințe – desigur asta însă nu spune că știu sau cunosc totul.

 

Ce ți-ai dori să creezi din aceste materiale frumoase și încă nu ți-a reușit?

Faptul că o persoană are posibilitatea să poarte la gât sau pe mână o bucățică de Univers, încorporat într-un alt material prețios cum ar fi sticla de Murano (care deja singură are o valoare imensă, fiind o sticlă artistică) – îmi pare ceva fantastic! Suntem unicii în lume și primii, iar asta îmi dă speranță. Primul pas a fost un meteorit mai comun, după care a urmat rocă Lunară. Când persoanele fac cadou ființelor dragi: iubită, soție, mamă, prietenă… un colier elaborat și creat de noi, îi oferă, nici mai mult, nici mai puțin decât o bucățică de Univers, Luna de pe cer – ce poate fi mai prețios?! Acești asteroizi desprinși de pe lună milioane de ani orbitează, unele din ele mai întâlnesc și alte roci, pentru că Universul e foarte activ, chiar dacă noi nu vedem. Dar ce ne poate el oferi este infinit de prețios.

 

Desigur nu toate sunt rocă Lunară, „vânătorii” de meteoriți sunt o categorie aparte de oameni – ei scot informația din filmările video, având o rețea din care face parte și soțul meu. Filmează nopțile bolta cerească, calculează traiectoria, caută locul unde s-ar putea găsi materialul care a rămas după explozie. Odată găsite, bucățile de material extraterestru, se face analiză chimică, și fiecare părticică se clasifică de către organizațiile internaționale. După care facem un desen, în baza căruia, cu o tehnică particulară pe care o cunoaștem doar noi și meșterul cu care lucrăm, fragmente mici de sticlă de Murano sunt asamblate cu bucățica de meteorit într-o minunăție de bijuterie de înaltă calitate. Mai avem multe în plan.

 

Ce viitor au aceste creații ale voastre și cum le vedeți voi peste ani?

Nu ne oprim aici, desigur. Acum lucram la o linie nouă din colecție, cu particule dintr-un meteorit căzut mai proaspăt, prin 2013. Următorul vis e să punem pe rol o linie de bijuterie cu elemente care provin de pe Marte. Problema principală, ca și în cazul altor linii, este elaborarea tehnicii de compatibilitate între materialele folosite. Între timp, căutăm ieșiri și pe alte piețe, poate Republica Moldova și România. Ne găsiți pe pagina „Vetro di Murano Biju” unde avem și bijuterii doar din sticlă de Murano, pentru a deprinde publicul cu bijuteria în sticlă. Apoi încet cu încetul o să propun lucrări mai complicate, până o să ajungem și la colecția „Perle di Stelle”. Le mulțumesc nespus de mult fiicei mele, surorii și tuturor prietenilor pentru ajutorul necondiționat. Îi sunt recunoscătoare soțului meu pentru insistența și încăpățânarea sa, împreună am reușit să îmbinăm pasiunea sa pentru stele și a mea pentru confecționarea bijuteriilor!

 

Le mulțumesc meșterilor, Mauro și Milly, pentru colaborare, răbdare și înțelegere, persoane care între timp au devenit prietenii noștri și mâna dreaptă. Pentru un meșter este foarte greu să iasă de pe cărarea bătută în mulți ani de muncă și practică, și să se apuce de o idee deocheată. Dar e atât de frumos rezultatul care înglobează ideea noastră și bagajul său de cunoștințe, căpătate în timp. Aceste două persoane au reușit să iasă din acest cerc strâns și să vadă mai departe, au reușit să ne dea încrederea lor în ceea ce facem.

 

Ai o încurajare, poate și pentru alte femei ca tine?

Le încurajez să nu le fie frică să se expună, indiferent de societate și de ramura în care activează. Nu vă fie frică să încercați, aveți curajul să spuneți ce gândiți, dar gândul sau opinia să va fie bine argumentate. Nu veți fi poate imediat acceptate – în schimb o să prindeți la curaj. Nu va abateți din drum la primul obstacol!

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: