Nu se identifică drept adepta curelor de slăbire, a listelor de alimente permise și interzise, a meniurilor fixe și nu recomandă mâncatul de cinci ori pe zi. În timp ce alții s-au făcut nutriționiști, Mihaela Bilic a făcut un masterat în psihonutriție și crede cu desăvârșire că emoțiile ne îngrașă, dar nu mâncarea. Într-un interviu acordat pentru Dilemaveche.ro, celebra doctoriță și autoare de cărți spune despre mâncatul emoțional și chibzuința cu care trebuie un om să se alimenteze.

Nutriția a ajuns la modă

„Statutul de medic nutriționist a ajuns să fie la modă. Atunci când voiam eu să fiu medic nutriționist, nu prea existau alții care să-și dorească specialitatea asta, toată lumea stătea în spital și trata diabetul. Acum treaba cu slăbitul a devenit o modă, e o necesitate, și a fi nutriționist e ceva ce au descoperit inclusiv medicii că poate fi interesant. Din păcate, însă, există atitudini diferite, nu toată lumea practică aceleași metode. Slăbitul e din ce în ce în ce mai greu, și tot mai greu e să-ți păstrezi silueta. Singura soluție e să înțelegi că toată viața trebuie să ai grijă. Nu există o cură de slăbire care se termină și apoi te întorci la vechile obiceiuri, ci e vorba mai degrabă de un fel de reeducare alimentară. În acest context, drumul este cu sens unic: odată ce implementezi obiceiuri și reguli noi, trebuie să le respecți toată viața. Și, paradoxal, pe măsură ce trec anii, trebuie înăsprite”, spune Bilic.

Mâncatul – necesitate sau emoție

Dr. Mihaela Bilic a absolvit Facultatea de Medicină Generală „Carol Davila“ din Bucureşti şi, în anii 1996-2000, a urmat rezidenţiatul la secţia de Diabet şi Boli de nutriţie a Spitalului Universitar din Bucureşti. A urmat un stagiu de un an la o clinică de obezitate din Paris. A publicat la Curtea Veche Publishing volumele Trăiesc, deci mă abțin (2011), Sănătatea are gust. Ghid pentru slăbit (2015), Sănătatea are gust (2016), Tocăniță pentru suflet (2016), Supă de încălzit inima (2016) și ABC de nutriție (2016).

„Trebuie să învățăm să mâncăm de foame, să facem diferența între mâncatul ca necesitate a corpului și mâncatul emoțional, să reușim să ne educăm și să ne disciplinăm apetitul. Pentru că, adulți fiind, trebuie să avem o pauză de cel puțin cinci ore între mese, în care trebuie să învățăm să nu ronțăim nimic. Mâncăm pentru că ne este foame, ne oprim chiar dacă nu ne-am săturat și așteptăm următoarea masă. Apetitul se educă – la fel, senzația de sațietate și dimensiunile stomacului. Trebuie să avem o nouă atitudine față de mîncare. Asta înseamnă să înțelegem că există un buget caloric al fiecăruia și că, dacă nu ne încadrăm în el, dacă mâncăm mai mult decât are nevoie organismul, ne îngrășăm. După părerea mea, kilogramele în plus sunt mâncatul pe datorie, pe credit. Mâncăm mai mult decât ne permite bugetul nostru caloric”, mai precizează psihonutriționista.

Conștientizarea e pentru totdeauna

„Echilibrul stă în ochiul nostru și în starea pe care ne-o dă imaginea noastră. Pentru că, din punct de vedere medical, e foarte mare plaja, undeva între 5 și 7 kilograme, față de înălțime. Dacă așteptăm să ne spună medicul că avem grad 1 de obezitate e foarte târziu. Dacă suntem supraponderali, nu ne putem minți, ne vedem în oglindă sau simțim în funcție de cum stau hainele pe noi. De multe ori, asistăm la cealaltă situație, în care oamenii își doresc să fie mai slabi decît greutatea lor ideală. Kilogramele în plus pot fi reduse dacă reducem aportul de alimente, însă astra trebuie conștientizat. Orice decizie luăm, trebuie să înțelegem că trebuie respectată pentru totdeauna. Nu doar timp de trei luni. Corpul nostru ne arată în oglindă rezultatul faptelor noastre. Altfel, capul ne spune o întreagă poveste: are tendința să minimalizeze, să găsească explicații, motive”, mai spune Mihaela Bilic în interviu.

Ne îngrășăm din motive emoționale

„Așa a lăsat-o natura, universul: mâncarea ne dă o stare de bine. E dincolo de satisfacerea foamei. Instinctele noastre știu asta. E cea mai la îndemână metodă de a ne crea o minimă stare de bine. Nici societatea nu ne educă să avem grijă de starea noastră de bine prin mijloace mai eficiente și, dacă se poate, nealimentare: să ne fie bine în pielea noastră, să ne trăim viața în armonie cu ceea ce ne dorim, cu prioritățile și valorile noastre, să avem o stare de mulțumire. Sunt lucruri esențiale, despre care nimeni nu vorbește în prezent. Și atunci, ne trezim ca niște animăluțe chinuite, că mâncăm doar ca să putem face față unei noi zile care este și frustrantă, și obositoare. În disperarea lui creativă, creierul nostru caută o metodă să-și aline suferința și să-i fie bine. Acolo unde totul e interzis, sîntem îndemnați să mâncăm prin nevoia societății de a avea oameni funcționali. Dacă n-am avea această senzație de bine cu ajutorul mâncării, am fi, probabil, jumătate din noi fie internați, urlând de durere, fie pe jos, în criză. Societatea nu are nevoie de oameni care nu pot funcționa, iar faptul că sîntem grași nu deranjează pe nimeni: suntem consumatori de servicii de sănătate, de medicamente, deci toată lumea profită de pe urma kilogramelor noastre. Până să ne facă grăsimea nefuncționali, societatea profită”, mai declară Bilic.

Vedeți în continuarea interviului ce alternative oferă nutriționista pentru mâncatul excesiv

Distribuie articolul: