În lumina difuză a celor trei lumânări care pâlpâie discret pe măsuța din bucătărie se conturează umbra unei fete. Părul bălai, prins într-un coc, contrastează cu tălpile goale care se plimbă de colo colo mângâind podeaua caldă. Dacă n-ar fi mijloc de săptămână și dacă n-ar avea încă atâtea de făcut, și-ar turna un pahar cu vin  roșu, sec, s-ar cuibări pe canapeaua multicoloră din colț și ar sta așa ore la rând gândindu-se la viață și desenând linii imaginare mișcând vinul din pahar sub obiectivul flăcării lumânărilor. Ceasul deștept de pe mâna stângă o anunță, însă, că e timpul să facă mișcare, de aceea își îndreaptă spatele, zâmbește larg, inspiră adânc și pornește muzica. 

Dacă ai vedea-o pe stradă pe Miha Galbura, nu te-ai gândi că această femeie firavă ascunde în ea atâta forță interioară. Face sport de la cinci ani și spune că nu a făcut nicio pauză îndelungată în acest timp. Mișcarea a îmbrățișat-o strâns și a determinat-o să-i devină complice, prietenă și promotoare. Deși trăiește prin ceea ce face și este extrem pasionată de activitatea pe care o are, Miha recunoaște că își trăiește viața ca pe un maraton – mereu alert, mereu contra-timp. Și-ar dori uneori să se oprească din vârtejul nebunesc și să respire. Când îi reușește, simte adevărata atingere a fericirii. Când nu – încearcă să găsească împlinirea în altă parte.

În momentul în care ajung în sală și pornesc prima secundă a play-list-ului vine din interiorul meu o energie care pur și simplu mă îmbracă într-o aură.

Când sora ei, Irina, a rămas însărcinată, a început să observe schimbările prin care trece corpul unei femei în drumul spre maternitate. Atunci când Irinei i-a venit ideea de a crea un program on-line de antrenamente și nutriție pentru mame, Miha a susținut-o, dar nu s-a gândit să se implice. Spune că nu credea vreodată ca va reuși să găsească o formulă optimă pentru a transmite prin intermediul rețelelor de comunicare deprinderile pe care le capătă de regulă doar cei care se ocupă în sală, ghidați de antrenori.

Spuneam că niciodată nu voi antrena oamenii on-line, pentru că eu cred în atingeri, eu vreau să văd omul, să-l simt și să văd cum este bine.

A cedat, totuși, la un moment dat și spune că a fost una dintre cele mai bune decizii pe care putea să le ia. În scurt timp cele două fete au reușit să adune în jurul proiectului Fit Mami o întreagă comunitate de femei care își doreau să se schimbe. Cu dragoste, responsabilitate și dăruire, Miha și Irina le ajută pe mame să-și recapete drepturile asupra propriului corp și le provoacă să-și amintească cine sunt, dar mai ales cine pot deveni.

Noi suntem despre stare de bine, despre mâncare echilibrată, despre contactul cu corpul tău.

Unul dintre punctele forte ale acestei inițiative este că nu izolează femeile participante între gratiile unor restricții dure. Ce își doresc cele două fondatoare ale programului este ca mamele să învețe să se iubească și să se accepte. Să fie mai blânde cu trăirile prin care trec și să își placă trupul așa cum este.

Nu poți să nu trăiești o emoție negativă. Trebuie s-o trăiești, s-o accepți, să treci prin ea de la până la.

Cea mai mare lecție pe care au reușit cele două surori să o desprindă din punerea pe roți a acestui program este faptul că solidaritatea, grija și consecvența sunt elementele de bază în drumul spre succes. Deși muncesc fără pauză de masă și fără zile de odihnă, Miha și Irina sunt mereu înaripate de ideea că scopul lor suprem este cel de a aduce echilibrul și armonia, atât de importante într-un destin de femeie.

Atunci când femeile se susțin și se ajută, lucruri magice se întâmplă.

După ce Irina a plecat în Irlanda cu traiul, Miha a trecut deseori testul întrebărilor despre emigrare. Spune că Moldova pentru ea înseamnă mai mult decât un punct de pe globul pământesc. Vorbește cu atâta emoție despre părinții ei și despre felul în care se simte acasă, încât îți dai seama îndată că, indirect, Miha reușește să aducă un omagiu extrem de frumos pentru această țară.

Sunt atât de fericită lângă părinții mei. Îmi place să merg la prânz la mama, să-l sun pe tata. Să fiu copil îmi place foarte mult.

Când toate greutățile de la sala de sport au fost puse la locurile lor, covorașele strânse, iar ultimul acord al piesei oprit, Mihai își strânge grăbită geanta cu echipamentul și se îndreaptă spre casă. Acasă pentru ea e acel loc în care e liniște totală, în care telefonul mobil este lăsat deoparte, iar lumânările își dansează propria coregrafie. Își eliberează din coc părul bălai, își lasă tălpile goale să mângâie podeaua caldă și își toarnă un pahar cu vin roșu, sec. Se cuibărește pe canapeaua multicoloră din colț și desezează linii imaginare mișcând vinul din pahar sub obiectivul flăcării lumânărilor. Și ce dacă e  mijloc de săptămână? Și ce dacă mai are atâtea de făcut?

 

Sursa: AGORA

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: