În timp ce valoarea sa literară a fost pusă la îndoială, iar multe dintre valorile sale par acum depășite, romanul „Fântâna singurătății” (în engleză The Well of Loneliness) de Radclyffe Hall încă deține un loc ca un far pentru auto-descoperirea sexuală, scrie Hephzibah Anderson în seria BBC Culture Banned Books.

Când o carte a fost interzisă pe motive de obscenitate, un cititor poate fi iertat că a venit la ea cu anumite așteptări. În cazul romanului „Fântâna singurătății” de Radclyffe Hall, aceste așteptări sunt categoric înșelătoare. Cu toate împreunările de mâini și înroșirea obrajilor care umplu cele aproape 500 de pagini, acesta nu este iubitul lui Lady Chatterley.

Ambele au fost publicate în 1928 și ulterior interzise, dar în timp ce DH Lawrence a descris întâlnirile protagoniștilor săi într-un vocabular care ar necesita încă asteriscuri aici, Hall se oprește la ușa dormitorului. În afară de un sărut care este „plin pe buze, ca un iubit”, expresia timidă „în acea noapte nu au fost împărțiți” este la fel de plin de zgomot pe cât devine The Well of Loneliness.

Desigur, controversa a provenit nu atât din ceea ce se făcea, cât din cine o făcea cu cine. Dacă Lady Chatterley a provocat scandal, arătând că pofta nu respectă granițele de clasă, romanul lui Hall a fost și mai șocant pentru că protagonista, în ciuda faptului că se numește Stephen Gordon, este o femeie, iar înclinațiile ei presupus masculine se extind cu mult dincolo de numele ei. Ea ridică greutăți și refuză să călărească pe șa laterală; ea își face hainele mai degrabă de un croitor decât de o croitoare și tânjește să-și tundă părul scurt; și de la o vârstă fragedă este predispusă la sentimente neobișnuit de intense pentru alte femei.

La începutul vârstei adulte, acele fete îndrăgostite înfloresc într-o aventură toridă cu o gospodină americană plictisită, Angela Crossby. După ce mama lui Stephen, Lady Anna, află și o alungă din casa familiei, Stephen devine scriitor și călătorește la Paris, unde este luată sub aripa unei saloniere lesbiene. Mai târziu, ea slujește în corpul de ambulanță în timpul Primului Război Mondial și se îndrăgostește de colega de serviciu Mary Llewellyn – ea de care Stephen „nu va fi despărțit”.

Romanul descrie înțelegerea ei în curs de dezvoltare a diferențelor pe care le-a simțit în ea însăși de când își poate aminti – diferențe numite „queer” la spatele ei. Cu toate acestea, ceea ce și-a pecetluit cu adevărat soarta atunci când a aterizat în doc la Bow Street Magistrates Court, la doar câteva luni după publicare, este cazul pe care îndrăznește să o facă pentru recunoașterea și toleranța sexualității lui Stephen. Ascultă-i pledoaria la sfârşitul înflăcărat al romanului: „Ridică-te şi apără-ne. Recunoaşte-ne, o, Doamne, înaintea lumii întregi. Dă-ne şi nouă dreptul la existenţa noastră!”

Acesta nu este doar un roman care se străduiește să umanizeze experiența lesbienelor proscrise, ci și pledează pentru egalitate.

În 2019, documentele recent dezvăluite din arhiva lui Hall de la Centrul Harry Ransom de la Universitatea din Texas au arătat că mii de cititori i-au scris pentru a protesta împotriva interzicerii romanului. „M-a făcut să vreau să trăiesc și să merg mai departe”, a scris unul. Spre deosebire de homosexualitatea masculină, lesbianismul nu era de fapt ilegal în Marea Britanie în 1928, deși această poziție nu ar trebui confundată cu toleranță. De fapt, rugăciunea lui Ștefan era destinată să devină mai radicală, aparentă pentru câteva decenii care au urmat, iar pentru generații de femei – și bărbați – pe propriile lor treceri dificile către auto-descoperirea sexuală, Fântâna singurătății a devenit un far.

Un cititor pe nume Rene Sawyer, care era adolescent, când cartea a fost republicată în sfârșit, în 1949, a explicat importanța ei: „Pentru mine era biblia mea. Pentru mine: avea toate aspectele tandreței, al iubirii, al durerii de inimă, al angoasei, al problemelor – probleme fizice și mentale – avea totul în acea carte. Ceea ce pentru mine era un colac de salvare la acea vreme.”

Dacă semnificația istorică și culturală a cărții este incontestabilă, textul ei pare inevitabil datat cu aproape un secol. Există limbajul lui Hall, pentru început. Prima ediție a purtat o „apreciere” a prietenei ei Havelock Ellis, sexologul a cărui teorie a „inversiunii sexuale” a susținut-o, iar cuvântul său „invertit” – până atunci restrâns la literatura științifică – apare în toată povestea lui Stephen.

Romanul a fost programat, de asemenea, pentru reprezentarea sa limitată a lesbianismului ca fiind atât de hotărât, încât ar putea părea aproape o formă de heterosexualitate. Și a fost numită bifobă pentru felul în care o înfățișează pe Mary Llewellyn, care are relații atât cu bărbații, cât și cu Stephen, și misogină pentru modul în care îi refuză orice cuvânt de spus în viitorul ei. Între timp, descrierile sale despre bărbați gay se citesc ca o caricatură grosolană. Există, de asemenea, rasismul și clasismul, care poate fi șocant de întâlnit într-un text care a trecut în istoria literară ca fiind atât de radical progresist.

Hall a fost cu partenera ei, Una Troubridge de mulți ani (Credit: Getty Images)

Ca și în cazul altor cărți interzise, acesta este un roman al cărui statut este intrinsec legat de faptul că a fost cenzurat. Așa cum profesorul Laura Doan, care a coeditat Palatable Poison: Critical Perspectives on The Well of Loneliness, spune BBC Culture: „Într-un fel, funcția The Well of Loneliness este de a vă convinge că lesbianismul contează – lesbianismul contează atât de mult încât Guvernul ne poate interzice și ne poate reduce la tăcere, iar asta funcționează foarte bine pentru a vă pune pe harta culturală.”

În ultimii ani, însă, discuțiile despre roman au fost turboalimentate de noi dezbateri. De data aceasta, controversa provine mai puțin din conținutul său, decât din măsura în care alegem să o privim prin prisma politicii identității de gen din secolul XXI. O femeie care se îmbracă ca un bărbat, poartă numele unui bărbat și este descrisă ca fiind „la jumătatea distanței dintre sexe”: s-ar putea ca unul dintre cele mai faimoase romane lesbiene din lume să fi fost tot timpul un roman trans? Indiferent de concluzie, nu se poate nega că această carte continuă să provoace credințele primite și să polarizeze cititorii, uneori în moduri pe care nici măcar autorul ei nu le-ar fi putut anticipa.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: