Într-o lume perfectă nu ar fi nevoie să ne cerem scuze. Dar pentru că lumea este imperfectă, nu putem supraviețui fără ele. A-ți cere scuze înseamnă o artă și vestea bună e că această artă se învață.

În primul rând, trebuie să răsune regretul. Atunci când ne cerem scuze este important să rostim „Îmi pare rău”. Pentru cei mai mulți oameni mai important decât actul de a cere scuze este asumarea greșelii. E important ca cel care a greșit să înțeleagă ce a făcut.

„Robert și Katie sunt căsătoriți de 7 ani. Când l-am întrebat „Cum știi dacă este Kate sinceră când își cere scuze?” răspunsul lui a fost: „O privesc în ochi. Dacă se uită în ochii mei și spune: „Îmi pare rău” știu că e sinceră. Dacă spune „Îmi pare rău!” în timp ce se învârte prin cameră, știu că ascunde ceva”, povestește consilierul matrimonial Gary Chapman, autorul cărții „Cele cinci limbaje ale scuzelor”.

Regretul sincer nu trebuie urmat de un „dar”. Numeroase persoane care au participat la studiile lui Chapman au povestit că mulți își cer scuze, ca apoi să dea vina pe ele pentru comportamentul lor. Altfel zis, își justifică greșelile prin faptul că au fost provocați. Aici vorbim despre clasicul „Îmi pare rău că m-am comportat așa, că te-am jignit, dar tu m-ai provocat. Nu trebuia să spui că….”

Scuzele nu trebuie să manipuleze. Nu vă cereți scuze cu scopul de a determina persoana să procedeze la fel. Altfel, riși să pari cinic. Scuzele tale vor pierde din sinceritate.

Odată cu scuzele, așadar, trebuie să vină și asumarea responsabilității pentru un comportament oarecare. Justificările și expresia „Nu e vina mea!” nu vor duce la nimic bun. Mai multe citiți din cartea lui Gary Chapman, ca să știți ce aveți de făcut când părerile de rău nu mai sunt de ajuns.