Anii 30′-40′, Uniunea Sovietică. Olga Gromova ne povestește, cuvânt în cuvânt, povestea fetiței Stella, de numai 5 ani, care crește lipsită de griji, într-o familie demnă de admirat. Cei trei membri ai familiei funcționau ca un tot întreg: perfect. Trei camarazi! Însă, anii de glorie al bolșevismului întrerupe fericirea celor trei, pentru că Ella (așa cum este alintată fetița) se trezește cu titlu de: copil al unui „dușman al poporului”. Tatăl ei este arestat și dus… într-o direcție necunoscută. Urmează călătoria spre tabăra pentru „membrii familiei trădătorilor de patrie și a elementelor periculoase, din punct de vedere social”, din Kârgâzstan.

Copilăria Ellei se transformă în încercări teribile pentru un copil: boli, foamete. Însă, sufletele curate nu pot fi înrobite, atâta vreme, cât sunt însoțite de cultură. Cărțile, cântecele, voia bună, grija – încununează opera, care dă operei gustul acela, atât de cunoscut, al zahărului, ce se topește pe pâine. Ella îmbrățișează noile cutume din regiune, creează legături, care o ajută să se dezvolte constant!

Cartea se găsește, până când, doar în limba rusă. Din păcate, încă nu este tradusă în română. Lecturarea ei te umple de dragoste și de un profund sens al demnității.

„Sclavia este doar o stare de spirit. Un om liber nu poate fi făcut rob”.

Am ascultat-o audio, în timp ce pictam: nu putea sta fără ocupație ascultând o astfel de poveste. Având, totodată, o stare de tristețe presantă, m-am proiectat în locul unde eroina noastră a devenit om mare. Spiritele curate nu au nevoie de lux sau comoditate, pentru a se întregi. Ele, pur și simplu, absorb ceea ce este mai bun de peste tot: un răsărit frumos, un om bun întâlnit în cale, parfumul florilor de la chindii. Sună copilăros, dar asta este sensul acestei cărți: să te readucă pe meleagurile unde ai copilărit și tu, desculț, viu, pur.