Primul hotel plutitor din lume, inaugurat în urmă cu 33 de ani, a ajuns să ruginească într-o marină nord-coreeană aflată în apropierea Zonei Demilitarizate care desparte cele două Corei, informează CNN.

Lansat ca un resort de cinci stele în 1988, hotelul neobișnuit urmează să fie distrus. Pentru această clădire atipică, care a parcurs 16.000 de kilometri, acesta pare să fie sfârșitul călătoriei care a început cu oaspeți aduși cu elicopterul și s-a încheiat cu o tragedie.

Hotelul a fost ideea lui Doug Tarca, un scafandru și antreprenor italian care s-a stabilit în orașul australian Townsville, de unde organiza călătorii către recifurile din zonă. În anul 1983 i-a venit ideea să lase oamenii să petreacă noaptea în zonă. Inițial, acesta a vrut să ancoreze nave vechi de croazieră, însă și-a dat seama că ar fi mai ieftin și mai puțin dăunător mediului dacă ar construi un hotel plutitor.

Turiști aduși cu barca sau elicopterul

Construcția hotelului a început la șantierul naval Bethlehem din Singapore în 1986. Prețul construcției a fost de 45 de milioane de dolari în 1986, echivalentul a 100 de milioane de dolari în ziua de astăzi. Clădirea a fost transportată cu o navă de mare capacitate în reciful John Brewer din Marea Barieră de Corali.

Hotelul a fost ancorat de fundul mării cu șapte ancore uriașe, poziționate astfel încât să nu dăuneze recifului. Apele uzate nu erau pompate peste bord, iar deșeurile erau transportate pe continent, limitând pe cât posibil impactul asupra mediului local.

Denumit Four Seasons Barrier Reef Resort, hotelul de cinci stele s-a deschis pe 9 martie 1988. „Avea 176 de camere și putea găzdui 350 de oameni, iar aceștia aveau la dispoziție un club de noapte, două restaurante, o bibliotecă, magazine și teren de tenis”, povestește Robert de Jong, curator al Muzeului Maritim Townsville.

Transportul către hotel se realiza în două ore cu barca sau, mai rapid, cu elicopterul. Considerat un vis pentru scafandri, hotelul era atractiv și pentru ceilalți vizitatori, care puteau vizita reciful cu ajutorul unui submersibil special.

Efectul condițiilor meteo a fost subestimat

Cu toate acestea, a devenit rapid clar că efectul condițiilor meteo asupra turiștilor fusese subestimat. „Dacă era vreme rea, bărcile nu se deplasau, iar elicopterul nu putea zbura, deci era o problemă pentru cei care aveau zboruri programate pe continent”, spune Robert de Jong.

Acesta mai spune că personalul hotelului stătea la ultimul etaj, locul unde condițiile meteo vitrege erau cel mai puternic resimțite. Unii angajați atârnau o sticlă goală de whisky de tavan pentru a vedea cât de agitată este marea. Când sticla se legăna incontrolabil, angajații știau că multor oaspeți le va fi rău.

„Asta a fost probabil unul dintre motivele pentru care hotelul nu a fost niciodată un succes comercial”, spune de Jong. Totodată, au existat și alte probleme: un ciclon a lovit hotelul cu o săptămână înainte de inaugurare, distrugând iremediabil o piscină cu apă naturală care urma să facă parte din complex, iar la aproape 4 kilometri de hotel s-a descoperit că au fost aruncate mai multe elemente de muniție din Al Doilea Război Mondial, vestea speriind unii clienți.

După doar un an de activitate, hotelul avea cheltuieli prea mari de funcționare și s-a închis înainte să fi atins vreodată gradul maxim de ocupare.

Vândut în Vietnam, apoi în Coreea de Nord

Clădirea a fost vândută unei companii vietnameze din orașul Ho Chi Minh și a fost transportată aproape 6.000 de kilometri până în râul Saigon, unde a rămas ancorată timp de 10 ani. Hotelul s-a bucurat de mare succes în Vietnam. Robert de Jong atribuie acest succes faptului că rămăsese un hotel plutitor, însă conectat la uscat. În 1998, compania care îl administra a dat faliment. Hotelul a fost vândut către Coreea de Nord, care dorea să atragă turiști către zona muntoasă Kumgang.

A urmat o călătorie de peste 4.000 de kilometri pentru clădirea plutitoare, iar în 2000 s-a redeschis sub numele Hotel Haegumgang. Clădirea era administrată de compania sud-coreeană Hyundai Asan, care opera și alte unități în zonă și vindea pachete turistice celor din Coreea de Sud. „De-a lungul timpului, zona Kumgang a atras peste 2 milioane de turiști în regiune”, spune un reprezentat al companiei Hyundai Asan. Totodată, fiind aproape de graniță, stațiunea montană a fost aleasă ca punct de întâlnire între familiile din Nord și Sud despărțite de război.

Tragedia care a închis hotelul

În 2008, un soldat nord-coreean a împușcat și ucis o femeie de 53 de ani din Coreea de Sud care încălcase limitele zonei turistice și se afla într-o zonă militară. Drept urmare, compania Hyundai Asan a suspendat excursiile și hotelul a fost închis.

Nu se știe dacă hotelul a mai funcționat de atunci până astăzi. Pe Google Maps, clădirea încă poate fi văzută ancorată în zona Kumgang.

În 2019, Kim Jong-Un a vizitat zona turistică și a criticat starea multor facilități, inclusiv a hotelului Haegumgang, ordonând demolarea unor clădiri și reamenajarea zonei. Începerea pandemiei a întârziat planurile și nu se știe când vor fi reluate.

Sursa: cnn.com

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: