Ce vă puteam prezenta de Ziua Limbii Române decât o familie în care limba română este în cap de masă, la loc de cinste, promovată și educată zi de zi la sute de discipoli și venerată așa precum merită. Vorbim despre Ion și Zinaida Condrea, profesori de limba și literatura română, grad didactic superior, în Liceul teoretic „Ion Inculeț”, din Vorniceni, raionul Strășeni. Cei doi soți pedagogi nu se opresc la activitatea din școală. Zinaida Condrea este consilier local, iar Ion Condrea activează și ca metodist Direcția Învățământ Strășeni, fiind și coautor la Curriculumul la Limba și Literatura Română. Ion Condrea este și autor al unei plachete de versuri, intitulată „Toamna îmbracă haina de poet”. Haideți să-i cunoașteți mai bine, aflând cine le-a motivat decizia și pe ce teme se polemizează într-o familie de doi lingviști.

S-au întâlnit, firesc, la Facultatea de filologie a Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă”, fiind în aceeași grupă. El scria poezii, iar Zinaida „le recita irepetabil”, după cum ne mărturisește acum domnul Ion. Au deprins pedagogia „de la Marii Pedagogi”: Nicolae Mătcaș, Doina Aldea-Teodorovici, Lucreția Bîrlădeanu, Tatiana Cartaleanu, Olga Cosovan etc. Ei le-au lăsat și bazele, dar și dragostea pentru transmiterea limbii române generațiilor viitoare. De ambele au avut grijă cu sfințenie…

Poezia care „a suflat în pânze”

„La baza tuturor acțiunilor umane este dragostea. Am avut modelul proprilor dascăli. Practic eram îndrăgostită de profesoara de limba engleză (Nina Gavriliță) și de profesoara de limba română ( Ana Zestrea). Le idolatrizam. În general, toți profesorii mi se păreau niște zei. Erau de o noblețe, o cultură și o cumsecădenie aparte. Le mulțumesc din suflet pentru imaginea iconică pe care mi-au desenat-o în suflet, imagine care-mi servește în permanență drept ideal”, ne mărturisește Zinaida Condrea.

„Mama a voit dintotdeauna să devin preot sau pădurar. Ea considera că oamenii aceștia, pe lângă faptul că sunt asigurați, au o menire specială pe pământ. Dar a intervenit Poezia, care a adus în viața mea profesia de pedagog. Voiam să fiu aproape de Cuvânt, să știu cum să-l rotujesc și să-i dau aripi”, ne spune Ion Condrea.

Imprevizibilă și situațională

Își amintesc cu mult zâmbet și pozitivism despre începutul carierei pedagogice. Ne-au mărturisit că luna de miere au petrecut-o, fiind educatori la cel mai mic detașament în tabăra „Ion Soltîs”. „Aveam 12 copii și toți erau „pe sprânceană”: frumoși, haioși și foarte deștepți. De la ei am învățat cum se cresc copiii”, ne povestesc cei doi soți. Și situații hazlii au avut multe, iar despre ele cei doi profesori povestesc că le-au fost adevărate lecții și provocări: „Cea mai interesantă situație a fost când, într-o dimineață, la școală, în fața clasei, am deschis „diplomatul” și el era plin cu jucăriile feciorilor noștri. Ce am făcut? Am privit în clasă și celor mai năzbâtioși le-am dat câte o mașinuță, tractoraș, spunându-le că le-am adus special pentru ei. Cred că atunci am învățat că pedagogia este imprevizibilă și situațională”, își amintește profesorul Condrea.

Educație pentru viață

„Am încercat dintotdeauna să respectăm principiul clasic „a ști să zici, a ști să faci, a ști să fii” (savoire dire, savoir faire, savoire etre). Dar, în esență, scopul unui dascăl adevărat de limba și literatura română este „să conecteze satul la cuvânt și cuvântul la sat”. Noi nu suntem profesori – suntem mame și tați. Pentru noi copiii sunt individualități, care trebuie să înțeleagă regulile „jocului de-a școala”. Cerem ceea ce dăm: respect, atitudine corectă, sinceră față de om, acțiune, gest. Or, în școală copilul învață nu discipline școlare, ci cum să trăiască”, sunt de părere cei doi dascăli de limba și literatura română.

A cui a fost oare ideea?

Se spune că în casa cu doi juriști s-ar putea să fie trei păreri. Extrapolând, i-am întrebat pe cei doi soți cum fac casă bună doi lingviști și ce motive de dispute apar.

„Apelând la terminologia de specialitate: avem în casă și consilii pedagogice, avem lecții, avem teme de casă. Doar că acasă ele sunt mai constructive. De obicei suntem pe aceeași undă sau foarte aproape în opinii. E și un exercițiu permanent: fiecare inexactitate de exprimare este observată și aceasta ne ține în formă. Interesele chiar de la început erau în aceeași arie de activitate, dar, cu timpul, s-au apropiat și mai mult. Uneori nici nu știm a cui a fost o idee sau alta, pentru că am gândit-o împreună. Apoi am distribuit rolurile foarte simplu: unul e „scenaristul”, celălalt „regizorul” sau producătorul. Apropo, rolurile pot fi schimbate oricând”, ne asigură Ion și Zinaida Condrea.

Concurență? Nu, n-au auzit.

Mărturisesc în mod categoric că nu a existat vreodată concurență între ei. În familia lingviștilor Condrea noțiunea de „familie” este intangibilă. „Poate fiecare dintre noi a avut și are ambiția de a-i demonstra celuilalt că e și mai bun decât îl știe, dar, de fapt, concurența în familie devine cu timpul colaborare. Spuneam mai sus despre „scenarist„ și „regizor”. Să căutăm răspuns la întrebarea: cine este mai important? Evident că depind unul de celălalt și această dependență se numește colaborare. Iar colectivul este doar spațiul în care activezi. Îl vrem deschis”, spun cei doi soți pentru EA.md.

„Tinerețe fără bătrânețe”

Cam așa descriu cei doi dascăli învățarea continuă și provocările pe care le au zi de zi în profesie. „Pentru că în școală trebuie să fii tânăr. Sigur, uneori lecțiile pe care ni le oferă elevii sunt dure și dor, însă pornim de la ideea că școala este o reflectare veridică a societății și atunci îți dai seama că nu copilul, ci societatea e de vină. Alteori noi uităm că suntem oameni pasibili greșelilor și elevul ar putea să aibă dreptate… Important e să fii sincer, altminteri toată filozofia noastră e un rateu”, cred cei doi profesori de limba și literatura română, în speranța că elevii lor anume asta apreciază – sinceritatea.

Noile tehnologii și accesul la carte

Nu mai știu acum dacă ar fi putut îmbrățișa o altă profesie. „Ne place să credem că profesia ne-a ales. Adică suntem aleși. Și cam așa a și fost. Dar, dacă nu ne întâlneam la „Ion Creangă”, atunci era să cunoașteți, eventual, vreo prezentatoare cu prenumele Zinaida sau vreun istoric cu prenumele Ion. Sau poate o ascultam pe mama și deveneam preot sau pădurar? Totuși e o predestinare în toate. Așa a trebuit să fie și așa a fost!”, spune sigur Ion Condrea.

Cât despre tehnologii și gadgeturi, acestea au intrat și în viața lor pe neobservate. „Dacă ni se spunea cu 20 de ani în urmă că n-o să facem niciun pas fără telefon, PC sau alt gadget, nu credeam. Acum, dacă nu este internet, e grav. Dar creșterea profesională n-a fost niciodată prerogativă tehnică. Creștem din carte, din studiu permanent. Iar noile tehnologii au facilitat accesul la carte. Toate bibliotecile lumii, într-un computer”, afirmă Zinaida Condrea.

Defectele, în favoarea elevilor

„Poate că elevii n-au declarat-o, dar știu că sunt apreciată de ei pentru corectitudine profesională, pentru faptul că-i ajut să-și descopere și să-și valorifice potențialul, pentru că reușesc să-i promovez la diverse concursuri raionale, naționale și internaționale. Din defecte aș zice că deseori mă abandonez în favoarea profesiei”, recunoaște profesoara de română.

„Cred că am mai multe defecte: sunt prea emotiv, nu tolerez prostia sub nicio formă. Dar toate defectele profesionale sunt absolvite de încrederea totală că pedagogia este nu doar știință, ci și artă. Iar artă fără emoții nu există. Știu să mobilizez. Uneori sunt categoric și, dacă știu că e spre binele elevului, pot să-l conving să mă urmeze și atunci când se îndoiește”, ne spune profesorul Condrea.

Iar atunci când i-am întrebat despre cea mai mare realizare în anii de pedagogie, de care sunt cu adevărat mândri, ambii dascăli au recunoscut unanim că e ușor și că succesele elevilor le alimentează bateriile și ambiția.

„Suntem mândri că elevii noștri rămân ai noștri: de la teatrul poetic „Izvorul veșniciei”, laureat al multor concursuri naționale, până la olimpicii republicani la limba și literatura română. Mai nou, echipele de redacție pe care le monitorizăm se încadrează în concursurile naționale a produselor video („Limba noastră-i o comoară” –  Locul I – 2019). Datorită elevilor noștri talentați, am semnat două parteneriate educaționale cu CN „Octavian Goga”, or. Sibiu și „Doamna Stanca”, or. Făgăraș. Participăm la proiecte comune: editarea plachetelor de versuri, simpozioane internaționale, inclusiv online. În general, activitatea didactică este una care presupune dăruire maximă. Paradoxul și fericirea acestei profesii este simplă, dar și complicată: cu cât mai mult te epuizezi, cu atât mai multe forțe „renăscătoare de melodii” apar”, ne-au mai mărturisit Zinaida și Ion Condrea, dascăli de Limba și Literatura Română la Liceul teoretic din Vorniceni, Strășeni.

Foto: Arhivă personală

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: