Cristina Apostol  este născută pe data de 7 august 1989 este originară din Orhei, dar momentan stabilită la Cluj-Napoca. A terminat Universitatea de Stat din Moldova, fiind licențiată în Psihopedagogie. A urmat un Master în Consiliere pentru probleme de familie la Chișinău iar în anul 2022 a finalizat cursul de Consiliere dezvoltare personală la București.

Din anul 2017 deține blogul Vorbe pentru Suflet, iar o dată înființată această pagină, Cristina a acordat multă atenție aspectelor emoționale îmbinate cu elemente psihologice, iar pe parcurs au apărut rubrici precum recenzii de cărți atât pentru adulți cât și pentru copii dar și creații proprii (poezii).

De-a lungul a doi ani aceasta s-a focusat mult să acorde o atenție sporită autorilor români contemporani, atât prin recenzarea cărților cât și prin diverse interviuri realizate pe paginile sale. Cristina, aidoma altor bloggeri de carte din România, sprijină scriitorul și opera acestuia, cititul devenind parte din ea.

 

Daniela Gorincioi: De unde vine pasiunea pentru lectură?

Cristina Apostol: Încă de mică am fost ghidată de mama să descopăr lectura, ea mi-a dat imboldul de a gusta din acest fruct aromat. Treptat am mers încet dar sigur pe acest drum, inițial la biblioteca școlară ca mai apoi să fiu o permanentă figură la biblioteca din sat, un loc în care m-am regăsit mereu. Pot și acum să mă transpun vizual acolo și sincer îmi place acea stare de completare ce mi-a dat-o fiecare raft, fiecare carte și poveste descoperită. Un sentiment unic păstrat cu sfințenie în suflet. Chiar și peste ani.

DG: Mai ții minte prima carte citită? Ori primele cărți citite?

CA: Primele cărți, spun cărți deoarece au venit mai multe o dată. Au fost basmele noastre foarte cunoscute, sincer, nici nu-mi amintesc cum au ajuns la mine, însă simt și acum cu nostalgie ce frumos mi-au colorat copilăria. Deci, au fost basmele lui Ion Creangă, o carte cu peripețiile lui Păcală și Tândală și o serie de cărți în chirilică din folclorul turc, tătar. Am avut desigur și Abecedarul scris de Lica Sainciuc, o capodoperă literară ce mi-a înseninat zilele mele de copil curios dar și câteva cărți bibliografice, de aici mi se trage dorința mea de a citit despre diferite personalități sau evenimente istorice.

DG: Ce tip de cărți citești, de obicei?

CA: De obicei citesc romane de dragoste deoarece mă relaxează, e genul în care mă regăsesc cel mai mult. Însă nu pot anula latura profesională de psiholog astfel citesc mult din acest domeniu. Și totuși, îmbrăcând viața cu romanticul din cărți ajung să privesc totul cu un final fericit, cu momente bine creionate dar și personaje frumoase. Toate aceste povești bine închegate de autori îmi liniștesc mintea și sufletul după o zi încărcată.

DG: Obișnuiești să mergi la bibliotecă pentru a împrumuta cărți? Ori le cumperi?

CA: Când eram copil împrumutam de la bibliotecă nenumărate cărți, ajungeam să nu am loc pe masa de studiu. Acum cumpăr, primesc cadou, nu am timpul necesar pentru a merge la bibliotecă însă nu ar fi rău deoarece casa mea deja s-a transformat într-o mică bibliotecă cu rafturi de cărți peste tot și am și o bibliotecă online. Gustul de a avea multe cărți a pornit de la colecțiile clasice de la Adevărul, acum am întregile serii care sunt o mândrie pentru mine. Și sincer, întotdeauna mai este loc pentru a adopta încă o carte. Și încă o carte.

DG: În ultimii ani, deja este ceva firesc să citești cărți în format electronic. Obișnuiești să citești și formatul ăsta de cărți?

CA: Bună întrebare, da, am citit mult în format electronic, în special când erau copii mici, însă o dată ce au prins și ei a înțelege ce e aceea o „carte” nu am mai citit, sau foarte rar. Încerc să predau îndeletnicirea de a citi o carte fizică și copiilor, le-am format această abilitate și sunt mândră de asta. Cumva, am fost puterea exemplului, practic, au preluat aceeași activitate ca și mine. Eu citeam, ei veneau încet lângă mine și citeau din cărțile lor. O mai mare mândrie de părinte cred că nu există. Acum facem ora de lectură, facem provocări cine și cât mai mult citește, sau ne sugerăm titluri noi pentru a lectura. O carte fizică oferă un infinit de relaționări, iar eu profit zi de zi de acest lucru.

DG: De obicei, timpul este limitat. Cum reușești tu să citești? Cum îți împarți timpul pentru a le reuși pe toate?

CA: Mereu este loc/timp de lectură. Nu am eu tot timpul din lume însă încerc să citesc zi de zi, fără excepții, pentru că această îndeletnicire mi-a intrat în sânge. Seara e prevăzută pentru a citi, port mereu o carte cu mine pentru a-mi umple timpul iar prioritatea mea întotdeauna este o carte bună. Nu prietenesc cu televizorul și nici nu am o dependență de internet, conexiunea mea primordială rămâne cartea și mereu așa va fi. Pot spune că atunci când mă cufund printre litere atunci mă regăsesc pe mine, iar timpul se pune pe pauză!

DG: Care sunt scriitorii tăi preferați?

CA: Grea întrebare, am citit mulți și toți și-au pus o amprentă asupra viziunii mele despre literatură. Însă răspund provocării și mă voi limita la câțiva: din cei clasici ar fi- F.M. Dostoievski, Mihail Bulgakov, Jane Austen, Emily Bronte, Lev Tolstoi. Iar cum mai bine de doi am citesc literatură contemporană aici lista e foarte lungă deoarece anume acești autori mi-au vorbit, unii mi-au fost aproape iar alții prieteni. Printre preferați, și sper să nu să se supere nimeni sunt: Em Sava, Mircea Cărtărescu, Marina Costa, Camelia Cavadia, Monica Ramirez, Tatiana Țîbuleac, Igor Bergler, Tony Mott (Antoneta Gales), Petronela Rotar, Florina Sanda Cojocaru… și mulți alții! Lista ar continua, și ar continua!

DG: Obișnuiești să recitești o carte de mai multe ori?

CA: De obicei nu, le recitesc doar pe cele de specialitate. Cum eu obișnuiesc să citesc o carte fără a avea alte activități și alte genuri în paralel memorez foarte bine acțiunea, astfel și peste ani pot reproduce secvențe din cărțile citite. Nu cred că în ultimii ani am recitit ceva, poate mici pasaje/citate pe care obișnuiesc să mi le notez. Însă niciodată nu spun niciodată, poate peste ani voi resimți nevoia să iau de pe rafturile bibliotecii mele anumite romane și să le frunzăresc. Cine știe…

DG: Ți s-a întâmplat să citești o carte voluminoasă de 500-600 de pagini într-o zi ori maxim 2 zile?

CA: O da, cărțile autoarei Paullina Simons și a lui Igor Bergler care au un număr de pagini impresionant au fost devorate de mine la propriu. Niciodată nu m-am ferit de volumele „gigant”, vorba băiatului meu, din contra, le-am luat ca pe niște provocări ce trebuie duse până la final. Și sincer, niciodată nu m-au dezamăgit cărțile care au depășit 500 de pagini. Și au fost multe de-a lungul timpului!

DG: Cristina, îți mulțumim pentru acest interviu, ai un gând de final pentru cititori?

CA: Citiți. Descoperiți. Fiți originali. Iar ca să închei pot menționa că am descoperit pe pielea mea că o bibliotecă e infinitul sub un singur acoperiş. Iar sentimentul e de nedescris!

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: