A locuit câteva decenii într-o țară străină, țară care n-a reușit să-i aline dorul de casă, de sătucul de pe malul stâng al Nistrului, de oameni, de limbă, dorul de mama. Reîntoarcerea pe plaiul natal a fost inevitabilă, iar acest lucru a însemnat o pagină nouă în cartea vieții. Află povestea Eugeniei Cojuhari care a avut curajul să se redescopere, să învețe lucruri noi, iar la 59 de ani să spună ferm: „Sunt nespus de fericită!”.

Foarte mulți ani am scris, gândit și vorbit numai în limba rusă…

„Mă numesc Eugenia. Iată-mă ajunsă  la o frumoasă vârstă de 59 de primăveri. Îmi place această vârstă și nu mă întristează deloc faptul că tinerețea mi-a spus demult la revedere. Sunt nespus de fericită, mă bucur de fiecare clipă trăită, de fiecare ciripit de pasăre, de fiecare firicel de iarbă, de fiecare păpușică, făcută de mine, de ceea, ce mi-a dat Domnul, căci mi-a dat foarte mult.

 Așa s-a întâmplat, că o mare parte dintre cei 59 de ani ai mei i-am trăit în Rusia. Am plecat în această țară în tinerețe la un șantier de construcții. Și am rămas acolo pentru foarte mult timp, pentru câteva decenii. Cu părere de rău acasă veneam foarte rar, căci eram împovărată de multe griji și nevoi, am fost bolnavă.

Vorbeam numai în limba rusă, nu era niciun moldovean, ca să conversez. Mă întrista mult acest lucru. Dar imaginația mea, visurile mele mă aduceau mereu în sătucul meu de pe malul stâng al Nistrului, în apele căruia mă scăldam în copilărie.

Pe deplin am înțeles ce înseamnă acest cuvânt – nostalgie. Este un sentiment, ce îți roade sufletul, te umple de durere, de tristețe, de lacrimi. Dorul de casă nu mă lăsa niciodată”, ne dezvăluie moldoveanca.

Eugenia și-a ascultat inima, a lăsat totul și a revenit acasă…

„La vârsta de 55 de ani am luat o decizie definitivă de a mă întoarce acasă. Pentru totdeauna. Nu mi-a fost ușor să-mi schimb viața și s-o iau de la început. Fiica și nepoții rămâneau acolo în Rusia. Toți s-au născut acolo, au crescut în Rusia. Este baștina lor și la rândul lor nu doreau să se despartă de ea și să meargă cu mine. Dureroasă despărțire a fost. M-am întors, întâlnită cu lacrimi de bucurie de măicuța mea, ce mă aștepta cu mare nerăbdare. M-am întors în sfârșit în Moldova mea, la vatra mea, la casa părintească, la Nistrul meu, la tradițiile noastre atât de frumoase, neuitate de mine de-a lungul anilor, trăiți în străinătate, la graiul meu. M-am întors la tot, de ce mi-a fost tare dor atâția ani”, povestește moldoveanca.

Nu a fost deloc ușor, dar perseverența și speranța că totul va fi bine nu au lăsat-o nici pentru o clipă…

„În Rusia mă gândeam adesea cu ce o să-mi câștig existența, cu ce o sa mă ocup restul vieții mele, întorcandu-mă în Patria mamă. 

Măicuța mea creștea capre și acum le crește. Cu mult înainte de a veni acasă, m-am gândit că ar fi bine să cresc și eu aceste animale minunate, să mă apuc de făcut brânză de capră și să trăiesc din această micuță afacere, deoarece pensia mea este atât de modestă, încât nu-mi permite să-mi acopăr cheltuielile necesare. 

Toată viața mea nici în gând nu-mi trecea, că o să fac cândva păpuși, că o să le pot face, că o să-mi placă să le creez. De împâslit habar nu aveam. Știam să croșetez ciorapi, fulare și atât.

 Și iată, văzându-mă în sfârșit în Moldova, sub aripa mamei mele, cu căldura ei sufletească, cu plăcinte, sărmăluțe, mămăliguță, cu brânză de capră, cu amintiri frumoase. M-am întors în copilărie, am dat bună ziua cu Nistrul, m-am scufundat în el cu o deosebită plăcere, am stat cu el de vorbă, m-am revăzut cu măhălenii, cu consătenii, m-am regăsit…

Dar afacerea plănuită de mine a eșuat de la bun început. Capre pe la noi au mulți gospodari. Chiar am încercat să vând la piață acest produs minunat, dar m-am întors cu torba plină. Era plin târgul cu brânză.

M-am ocupat și cu crescutul legumelor. Nu prea mult venit am avut și de astă dată, pentru că terenul, care îl aveam la dispoziție pentru a-l prelucra era cam mic”, ne mai spune femeia.

Apoi „s-a născut” prima păpușică

„Am trecut cu traiul la Chișinău – cel mai iubit și cel mai frumos și fermecător oraș din această lume. O ajut pe o doamnă, care este foarte bolnavă. În timpul liber împâslesc păpuși, tablouri, fac și alte lucruri. 

Prima mea păpușică a apărut pe data de 3 iunie 2016 într-o noapte, când nicidecum nu mă prindea somnul. Mă uitam pe internet și am dat de niște păpușele drăgălașe de la care nu-mi puteam lua ochii. Am hotărât să încerc să fac și eu o păpușică. Nu prea atrăgătoare a fost prima mea încercare în acest domeniu, dar eu sunt o mare optimistă.

Am înțeles în acea noapte cu ce o sa mă ocup mai departe. M-am apucat cu mare entuziasm și multă răbdare de lucru. Mi-am improvizat un mic atelier într-un colț de cameră. Mi-am cumpărat materiale necesare. Fiecare păpușică a mea se primea mai frumușică decât cea precedentă.

Trebuia foarte mult să învăț  de pe internet chiar de la domnișoare, pentru care eram bunică. Am descoperit arta împâslitului. Am încercat să împâslesc păpușile mele. Până atunci le coseam. 

Am învățat să împletesc din nuielușe de hârtie coșulețe pentru fetițele mele. Au fost și vânzări, dar cam puține, pentru că trebuie numaidecât să studiez încă un domeniu – acel al vânzărilor. Multe din lucrările mele le-am dus pentru vânzare la magazinul de suveniruri din Chișinău, care se numește Fantezia. De fiecare dată când am ocazia să fiu acolo, admir cu mare plăcere arta multor talentați meșteri din întreaga Moldovă. Am participat și la un yard sale din Chișinău, la care o doamnă a cumpărat o pasăre din lână”, povestește meșterița.

Cea mai frumoasă păpușică i-a dăruit-o nepoatei din Rusia

„Una dintre cele mai frumoase păpuși, făcute de mine, a fost expediată în Rusia pentru nepoțica mea Maria. A avut o mare bucurie.

Cât de mult aș dori s-o învăț să facă și ea păpuși! Și ea dorește, desigur. Unele master class-uri i le trimit și ea încearcă uneori câte ceva să confecționeze.

Materialele pentru lucrările mele le cumpăr de la magazinul Gemenii și din Ucraina. Instrumentul meu cel mai preferat și principal în ultima vreme este acul de Împâslit, iar materialul cu care lucrez cel mai mult este lâna. Regret, că nu m-am ocupat mai înainte cu ceea cu ce mă ocup acum. 

„Cel mai mult îmi place să fac păpuși din lână, îmbrăcate în hainele noastre tradiționale, încălțate cu opincuțe, zâmbitoare și drăguțe”

„Prima mea păpușică a apărut pe lume cam într-o jumătate de oră. Era foarte simplă, fără vreo expresie, nu prea interesantă. La următoarele din ele am început să lucrez cu mult mai mare stăruință și îmi trebuia mai multă vreme.

În momentul de față am nevoie de o săptămână pentru a finaliza o păpușică. Iar un căluț l-am împâslit o lună întreagă. Un tablou cu dimensiuni 30×30 cm. este pictat cu lână timp de trei zile.

Da cum îți vin ideile tale – mă întreabă rudele. Cum să-mi vină? De peste tot îmi vin ideile, mă inspiră tot, ce mă înconjoară: domnișoarele frumoase din troleibuze, păsările de pe crengile nucilor, care cresc în preajmă, florile din grădina de poveste a  mamei, magazinul cu o sumedenie de suveniruri neobișnuite, internetul cu atâtea frumuseți. Din visele mele vin ele – ideile mele. Chiar îmi fixez multe din idei, ce îmi vin în cap uneori și în timpul nopții, într-un carnețel special, să nu zboare de la mine, neînfăptuite.

Au trecut patru ani de când am început să fac păpuși, treptat am început a confecționa și alte lucruri. În total am creat aproximativ 80 de lucrări”, dezvăluie Eugenia.

În afară de confecționarea păpușilor, Eugenia Cojuhari este pasionată de limba engleză

„Din răsputeri mă starui să învăț limba engleză, căci fără ea e săracă viața mea. La școală am învățat franceza, engleza am fost nevoită s-o iau de la începutul începuturilor. E o mare plăcere pentru mine să învăț această limbă bogată și interesantă. Se deschid mai multe oportunități dacă cunoști limba engleză, chiar și pentru o doamnă cu vârsta înaintată ca mine.

Mai am și alte hobby-uri, îmi place să mă porăi la bucătărie, să fac mâncăruri alese și gustoase. Îmi plac toate florile din  lume, unele le sădesc la mămica”, își încheie povestea artista handmade.

La acești ani s-a început pentru mine o viață foarte interesantă. Mă ocup de ceea ce-mi place și e atât de fine lucrul acesta.

 Descoperă și alte lucrări realizate de Eugenia Cojuhari în galeria foto de mai jos:

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: