Frida Kahlo este considerată una dintre cele mai importante artiste ale secolului al XX-lea și o figură emblematică pentru Mexic, statul său natal. În ciuda faptului că viața sa a fost umbrită de durerea fizică care nu-i dădea pace, cumva pictorița și-a găsit puterea să continue și să trăiască întocmai cum și-a dorit. A fost foarte activă pe plan politic, iar feministele ce au urmat-o au găsit în personalitatea sa un model, scrie monden.ro.

Copilăria umbrită de boală și depresie

A fost botezată la naștere Magdalena Carmen Frieda Kahlo Calderon, dar mai târziu se va face cunoscută lumii drept Frida Kahlo. Părinții săi au fost doi oameni simpli, care au muncit din greu să le asigure celor patru fiice pe care le-au adus pe lume un trai decent. Tatăl său, Wilhelm Kahlo, era un evreu de origine germană, iar mama sa, Matilde Calderon de Kahlo, i-a oferit minunatele gene mexicane.

Frida s-a născut în data de 6 Iulie 1907, însă datorită evenimentelor politice din Mexic din anul 1910, artista a ținut mereu ca venirea sa pe lume să fie asociată cu această perioadă istorică, tocmai ca publicul său să o asocieze cu Revoluția din Mexic și începutul erei moderne pentru acest stat.

Chiar dacă își are originile în Europa, tatăl său s-a mutat în Mexic la o vârstă foarte fragedă, apoi a decis la vârsta maturității că vrea să-și petreacă tot restul vieții acolo. A cunoscut-o pe Matilde Calderon y Gonzalez, pe numele său de fată, și și-au întemeiat un cămin, preluând de asemenea și afacerea de familie a soției sale.

Bunica Fridei din partea mamei sale s-a ocupat toată viața de fotografie, iar mai apoi și-a învățat ginerele secretele acestei meserii. Willhelm a știut să intre în afaceri și să își asigure un venit mulțumitor, cel puțin până în momentul Revoluției. Atunci toate eforturile sale au fost în zadar, căci reușea să câștige banii cu greu, motiv pentru care familia sa a trăit mai degrabă în sărăcie și în condiții dificile.

Matilde, pe de altă parte, era o femeie foarte strictă și cu convingeri religioase puternice. Și-a crescut fiicele într-un mod autoritar și a încercat să controleze fiecare aspect al vieții lor, fiind însă mult prea dură cu ele și uneori având chiar un comportament violent.

Putem spune că Frida a suferit destul de mult în copilărie, mai ales că la o vârstă foarte fragedă s-a îmbolnăvit și a stat izolată de ceilalți copii de vârsta sa. Din cauza afecțiunii care i-a răpit cei mai frumoși ani din viață, artista a rămas cu probleme la unul dintre picioare, motiv pentru care s-a folosit de ajutorul unui baston atunci când se deplasa.

Era foarte apropiară de tatăl său, care a și încurajat-o să se înscrie la Colegiul German din Mexic. Acolo artista s-a familiarizat cu cei mai cunoscuți filosofi europeni, nume precum Johann Wolfgang von Goethe, Friedrich Schiller și Arthur Schopenhauer. Acest lucru a ajutat-o să aibă o viziune diferită asupra vieții față de surorile sale, care urmau cursurile unor școli normale de stat.

Frida Kahlo, o artistă cu un început neobișnuit

Putem spune că Frida Kahlo a fost o artistă atipică, căci interesul său față de pictură nu s-a manifestat în copilăria sa. Chiar dacă tatăl său era un pictor amator căruia îi făcea mare plăcere să se piardă printre creațiile sale, el nu a reușit să îi transmită dragostea pentru artă și fiicei sale preferate.

Amibițiile Fridei au determinat-o să urmeze cursurile instituției National Preparatory School, acolo unde s-a numărat printre cele 35 de adolescente admise. Era pasionată de medicină, botanică și științe sociale, iar mai târziu a devenit interesată de cultura mexicană și de politică.

Anul 1925 a reprezentat un moment trist în viața artistei, căci a fost implicată într-un accident rutier deosebit de grav. Frida a avut de suferit enorm în urma acestui incident, iar impactul i-a provocat numeroase fracturi. Medicii au ținut-o sub atenta lor observație timp de o lună, ca apoi să o trimită acasă, unde a stat imobilizată la pat timp de luni bune.

Așa a început o lungă perioadă de vindecare, în care Frida și-a pierdut motivația să-și continue studiile și să devină medic. Astfel, singurul refugiu rămas i-a fost arta, în care s-a regăsit și cu ajutorul căreia și-a vindecat rănile sufletești.

Artista își petrecea zilele pictând, iar părinții săi i-au confecționat un șevalet special de care să se folosească fără să fie nevoie să se ridice din pat. Deasupra patului său a fost așezată cu grijă o oglindă, de care Frida se folosea pentru a-și realiza autoportrete.

Atunci când nu picta, Frida se concentra pe gândurile sale. Își punea la îndoială identitatea și scopul vieții. Depresia punea ușor stăpânire pe ființa sa, iar gândurile despre moarte începeau să devină din ce în ce mai dese.

2 ani mai târziu, starea de sănătate i-a permis să-și părăsească patul și să iasă din nou în lume. S-a încris în Partidul Comunist Mexican și a început să frecventeze cercurile politice și artistice din orașul său.

Diego Rivera, bărbatul cu 20 de ani mai în vârstă, care i-a deschis Fridei drumul spre artă

Cel care i-a deschis drumul în domeniul artei a fost Diego Rivera, un pictor celebru al secolului său. Kahlo i-a cerut părerea despre picturile sale, căci era nesigură dacă vocația de pictor i se potrivește. Bărbatul a știut să vadă în Frida talentul și modul său unic și special de a-și exprima originile mexicane. A încurajat-o să devină artistă și a susținut-o, iar la scurt timp între ei s-a înfiripat o relație amoroasă. Diferența de 20 de ani dintre ei nu a reprezentat un impediment, mai ales că erau uniți de dragostea pentru pictură. S-au căsătorit în anul 1929 în ciuda faptului că familia Fridei s-a opus vehement acestei uniuni.

Începutul anilor 30′ a reprezentat un capitol nou din punct de vedere politic pentru Mexic. Suveranul Plutarco Elias Calles a renunțat la poziția sa de președinte în anul 1928, însă a mai condus din umbră statul încă 6 ani din acel moment. Artiștii au fost puși într-o poziție dificilă, iar Diego Rivera abia își câștiga traiul.

El și Frida au decis să se mute în anul 1930 în Statele Unite ale Americii, unde au sperat să găsească un loc mai bun pentru ei și pentru modul lor unic de a se exprima artistic. Au locuit aici timp de 4 ani, perioadă în care au stat în San Francisco, New York City și Detroit.

Tot în anul 1930, Frida Kahlo a rămas însărcinată pentru prima oară. Evenimentul care trebuia să o facă cea mai fericită femeie s-a transformat însă într-un adevărat coșmar. Accidentul suferit în 1925 și-a lăsat crunt amprenta asupra corpului său, iar ea nu a putut să ducă sarcina până la capăt. Astfel, incapabilă să nască, a fost nevoită să facă avort. A încercat din nou să aducă pe lume un copil în 1932, asumându-și toate riscurile, dar eforturile sale au fost în zadar. A pierdut sarcina, iar durerea pricinuită de cele întâmplate s-a reflectat în operele sale din acea perioadă. A căutat să exprime feminitate printr-un mod frumos, dar dur, un strigăt suprimat al eșecului său maternal.

Frida și-a dezvoltat de-a lungul anilor o puternică conștiință națională și culturală. Picturile sale sunt emblematice pentru cultura mexicană, fiind realizate într-un stil suprarealist care era contopit perfect cu tradițiile indigene. A căutat să se depărteze cât mai mult de originile sale germane, motiv pentru care și-a și schimbat numele din Frieda în Frida, ca mai apoi să adopte un stil vestimentar cât mai apropiat de portul său național „tehuana”, o rochie lungă din timpurile matriarhale.

Viața pe alte meleaguri nu era potrivită pentru artista noastră, așa că la scurt timp după cel de-al doilea copil pierdut Frida Kahlo și Diego Rivera au revenit în Mexic. S-au mutat într-un cartier foarte bun din San Angel, iar casa pe care au ales-o era separată în două, lucru care le permitea să trăiască împreună fără să se vadă prea mult, căci relația lor se răcise mult în ultimul timp.

Un mariaj distrus de infidelitate

În timp ce Frida se confrunta cu diferite probleme de sănătate, soțul său își căuta alinarea în brațele altor femei. Aventurile sale au trecut neobservate de pictoriță, însă cel mai tare a fost rănită în momentul în care Diego a început o relație extraconjugală cu cumnata sa, Cristina. Acest lucru a determinat-o pe Kahlo să se îndrepte și ea spre atenția altor bărbați.

Odată separată de Riviera, Frida s-a iubit cu numeroși bărbați, printre care fotograful Nickolas Muray și sculptorul Isamu Noguchi. La scurt timp ea și Diego Rivera s-au împăcat, dar relația lor nu a mai fost niciodată la fel. Pictorița își împărțea timpul între numeroșii săi parteneri sexuali, atât bărbați cât și femei, în timp ce partenerul său avea același temperament impulsiv.

În 1936, atenția artistei s-a îndreptat spre politică. Ea și Diego erau comuniști convinși, așa că s-au înscris în Fourth International, o organizație comunistă a intelectualilor, artiștilor și a activiștilor mexicani. Mai mult, Frida și soțul său au început demersurile necesare pentru ca statul Mexic să ofere azil lui Leon Trotsky, un activist de origine rusă cu care se împrieteniseră. Bărbatul fusese exilat din Norvegia în urma presiunilor sovieticilor, însă s-a bucurat de susținerea mexicanilor. Așa se face că el și soția sa, Natalia Sedova, au locuit în casa soților Rivera, unde au rămas până în 1939. Suprinzător este că între Frida și Trotsky s-a înfiripat o relație amoroasă, pe care au trăit-o până când acesta a părăsit casa sa.

Relația cu Leon Trotsky i-a adus multe beneficii Fridei Kahlo, căci prin el l-a cunoscut pe Andre Breton, un suprarealist francez care i-a admirat operele de artă. Bărbatul a fost uimit de picturile sale, așa că a pus-o în legătură cu Julien Levy, care a ajutat-o pe mexicană să-și susțină prima expoziție la New York.

Frida a plecat în Statele Unite ale Americii de una singură, iar americanii au primit-o cu mult interes. Costumele sale colorate și exotice, specific mexicane, au fost adorate de public, așa că expoziția sa s-a bucurat de un succes enorm. A rămas în New York câteva luni bune, în care și-a făcut numeroase cunoștințe din lumea artei, apoi a pornit spre Paris, unde au urmat alte expoziții care nu au prins la fel de bine însă la public.

Obosită și dezamăgită de această experiență, artista s-a întors în New York unde se aștepta să-și continue relația cu amantul său, Nikolas Muray. Bărbatul era însă implicat în altă relație, lucru care l-a determinat să încheie legătura cu Frida.

Frida Kahlo se întoarce în Mexic, unde primește aprecierea pe care o merita

S-a întors deci în Mexic, iar primul lucru pe care l-a făcut a fost să depună actele pentru divorțul de Diego Rivera. Căsnicia lor nu mai putea fi reparată, iar artista a decis să se mute în casa părinților săi, unde se putea bucura de liniște. Acum picta pe pânze mai mari, care îi ofereau posibilitatea să se concentreze mai mult pe detalii.

Starea de sănătate a Fridei Kahlo se degrada însă pe zi ce trece, iar acest lucru a determinat-o să se împace cu fostul său soț. Relația lor era acum mult mai liniștită, iar popularitatea artistei atinsese cote maxime, datorită naționalismului care se manifesta tot mai mult în rândul mexicanilor.

Pictorița a primit numeroase premii, oamenii doreau să aibă contact cu ea și îi acordau aprecierea pe care o merita. În anul 1942 a devenit membră a Seminarului de Cultură din Mexic, grup care urmărea să promoveze cultura mexicană. Frida a devenit profesoară în cadrul Școlii de Pictură și Sculptură, unde susținea cursuri săptămânale studenților săi.

În tot acest timp, Frida se confrunta cu probleme tot mai grave de sănătate, consecință a accidentului suferit în urmă cu 20 de ani. A trecut prin numeroase operații, dar niciuna nu a avut rezultatul așteptat. Durerile de spate erau tot mai puternice, iar corsetul pe care medicii i-au cerut să-l poarte nu o ajuta prea mult. Pe lângă acestea, artista a făcut o boală a pielii, iar apoi sifilis. Decesul tatălui său din 1941 i-a accentuat starea de rău, așa că s-a izolat din nou în casa părinților săi.

Anii următori au reprezentat pentru Frida o lungă serie de operații, fiecare dintre ele fără succes însă. Singura posibilitate a sa de a se deplasa era acum un scaun cu rotile, iar în restul timpului era imobilizată la pat. Devenise dependentă de pastile, iar suferințele sale fizice s-au reflectat și la nivelul picturilor sale, căci tehnica sa se deteriorase.

Publicul însă era foarte interesat de munca sa, chiar dacă artista își selecta clienții cu multă grijă și nu se supunea mereu dorințelor acestora. Ultima sa expoziție a avut loc în anul 1953 în Mexic la Galeria Lola Alvarez Bravo’, unde a fost transportată cu ambulanța. Patul său a fost poziționat în centrul sălii de expoziție, iar ea a stat întinsă acolo pe tot parcursul evenimentului.

Moartea: sinucidere sau sfârșitul agoniei?

În vara anului 1954 Fridei Kahlo s-a îmbolnăvit de pneumonie, afecțiune care i-a fost fatală. Și-a dat ultima suflare în casa în care s-a născut, la vârsta de 47 de ani. Chiar dacă cauza morții a fost în mod oficial boala care i-a afectat sistemul respirator, există zvonuri că artista s-ar fi sinucis, sătulă de suferințele sale. A murit în data de 13 Iulie 1954, iar soțul său a deschis ultima zi în viață a artistei ca fiind cea mai dureroasă din viața sa.

Moștenirea pe care a lăsat-o lumii nu poate fi însă neglijată. Picturile sale au influențat mișcările feministe din perioadele următoare, precum și artistele care i-au călcat pe urme. A rămas un simbol al culturii mexicane și al puterii feminine, atât prin operele sale cât și prin povestea sa de viață impresionantă și traumele pe care le-a trăit.

Sursa: monden.ro

Distribuie articolul: