A fost în Germania, apoi a revenit în orașul natal (Florești), acum vine la Chișinău. M-am pierdut și eu prin traseul pe care l-a făcut Anastasia Strîmbu până la vârsta de 20 de ani, pentru a ajunge la destinația-i finală: „Eu vreau să fiu floristă”.  A făcut școala de bucătari și a activat o perioadă în acest domeniu. Însă, pasiunea pentru flori, pe care o avea mereu în suflet nu-i permitea să-și concentreze toată energia în bucătărie, așa că a abandonat într-un final gătitul.

Anastasia spune că primul pas spre marele vis, acela de a fi floristă, „a fost acela de a face compoziții din flori și ciocolată, acasă, pe care am început să le vând, și, așa am prins la curaj”.

Din momentul când solicitările au început să crească, și inima Anastasiei parcă bătea în ritm mai alert. Și-a mai făcut încă o dată bagajul „de data aceasta definitiv” și a venit în Chișinău.

„Am zis că nu mai merge așa. Mi-am făcut bagajul, de data asta definitiv și am pornit spre Chișinău cu ideea că eu trebuie să mă angajez la o florărie. Eu trebuie să fiu floristă”.

Zis și făcut: „Am început să fac stagierea. Timp de o săptămână, am învățat toate denumirile la flori, cum se fac compozițiile, altfel decât le făceam eu când lucram de acasă, am învățat care sunt tipurile de flori pe care le pot combina în așa fel încât ele să „trăiască” cât mai mult”.

Pas cu pas, compoziție cu compoziție, Anastasia a devenit florista preferată a sectorului unde activa. Are clienți fideli, oameni ce cumpără doar de la ea, iar acest lucru se datorează imaginației sale bogate și dorinței arzătoare de a ajunge să fie „fata cu florile”.

„E ceva ce mă liniștește. În momentul când am înțeles că am anumite persoane care vin la florărie și cer ca eu să fiu cea care să le face buchetul, am înțeles că drumul lung pe care l-am făcut până aici este unul corect. Atunci am zis că-mi scriu în inimă și-n frunte: “eu sunt fata cu florile’ ”.

Anastasia are planuri mari de viitor. Vrea să-și deschidă o afacere în care să investească toată energia și cunoștințele pe care le are.

„Da, știu sigur, o să am și o afacere. Poate nu ieri, nici mâine, dar într-o zi asta se va întâmpla”.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: