O tânără care încă de pe băncile Facultății visa să ajungă să lucreze pentru cel mai renumit producător de vinuri din Republica Moldova, Château Purcari. Și a reușit. Într-un miez de zi, un telefon avea să îi schimbe viața. Așa a aflat că este chemată la un interviu și… de aici începe povestea Anastasiei Stajila, inginer chimist în laboratorul vinicol Château Purcari.

„Am trimis CV-ul în multe locuri, dar mi-am dorit tare mult să ajung aici. Am fost tare emoționată la început, dar fiecare zi m-a învățat ceva. Trebuie să ai răbdare și să depui mult efort că să obții rezultate. Fără muncă nu poți face nimic. Și fără sacrificii.  În Moldova se produce mult vin și m-am gândit că este o meserie sigură. În plus, mi s-a părut un domeniu fascinant. Acum sunt inginer chimist, dar voi vedea ce va urma”.

Așa își începe povestea Anastasia. Viața ei este laboratorul, familia ei sunt cele 5 colege alături de care, zi de zi, se asigură că vinul care pleacă de la Château Purcari către casele oamenilor este fără cusur.  „Munca laboratorului este importantă și responsabilă, dacă nu sunt în regulă rezultatele trebuie repetate și nu ne permitem să inducem în eroare departamentul tehnologic. O eroare a noastră ar duce la o eroare în lanț și rezultatul final este un fiasco”.

După 5 ani de muncă la Purcari, Anastasia se simte binecuvântată. Muncește într-un domeniu pe care îl iubește, vinificația, și este responsabilă de unul dintre produsele preferate ale românilor și moldovenilor, vinul.  La restaurant prefera mereu vinul de Purcari și, dacă degustă alt vin, poate spune imediat dacă are o eroare de prelucrare. Defect profesional. „Dacă vinul e greșit în tehnologie sau culoare, se vede imediat. La restaurant prefer vinul de la Purcari”.

Anastasia se simte că acasă la Purcari. Iubește oamenii, este o ființă pozitivă și, cel mai mult, apreciază că simte că cei din jur au încredere  în deciziile ei. „E frumos să lucrezi în laborator ca microchimist. E o meserie frumoasă pentru o femeie. Aici toată lumea te învață, la Purcari colectivul este foarte bun. Dacă cineva nu știe, nu se supără nimeni. O femeie poate să lucreze ușor în această zona. Cel mai mult îmi place că oamenii au încredere în mine. Eu pot să fac orice dacă știu că cineva are încredere în mine. Și fac cu mare plăcere”.

Mândră de șansa ei și îndrăgostită de profesie, Anastasia spune că mai are multe de învățat de la colegele din jur. „În laborator suntem 5 femei. Lucrul e greu, dar femeile sunt mai devotate.  Și, dacă ești devotat și îți place ce faci, nici nu observi dificultățile sau obstacolele. Femeia are dreptul să lucreze în vinificație! Eu nu știu o fabrică de vinuri care să lucreze fără parte feminină. Femeile adaugă dragoste, suflet și gingășie în tot ce fac. Vinul e sensibil, la început crește, apoi maturează.  Așa și o femeie”.

Concluzia tinerei Anastasia? „Sunt bucuroasă că lucrez la cea mai renumită vinărie din Moldova. Eu cred că-s cei mai buni și sunt mândră că lucrez în compania asta și cred că am avut o șansă să aduc un plus valoare acestui brand”.

Viața în vreme de pandemie

În cele 3 luni de stare de urgență, viața a continuat normal pentru Anastasia. Nu a avut niciun moment teamă de a veni la muncă, pentru că atenția celor din fabrică pentru igienă și măsurile sanitare luate au fost foarte eficiente. „Pentru început, am lucrat în ture, pentru a nu supraaglomera spațiul. Am păstrat distanța fizică, ne-am dezinfectat laboratorul, încălțămintea, mâinile. Am avut și vacanța planificată de 2 săptămâni din perioada Sărbătorilor de Paște, care a fost o bună ocazie pentru angajator să ia măsuri adiționale de protecție și să dezinfecteze minuțios toate punctele de lucru. Am avut chiar colegi care au primit ajutor financiar din partea firmei, iar colegele care au copii au rămas acasă din prima zi în care s-a anunțat starea de alertă”, spune Anastasia.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: