Taisia Crudu s-a născut în raionul Glodeni. A făcut Facultate de Limbi străine la UPS Ion Creangă din Chișinău, și anume: limbile franceză și engleză. Din păcate, a emigrat în Londra, Regatul Unit al Marii Britanii. Aflăm de ce a fost nevoită să plece și cum e să te integrezi în mediul britanic. Deși autoritățile Republicii Moldova promit și implementează proiecte de motivare a diasporei să revină în țară, realitatea e alta. Cei plecați nu se grăbesc să revină în țară pentru că nu există un nivel de trai adecvat, comparativ cu țările europene. În interviul de azi, Taisia ne expune un punct de vedere.

Daniela Gorincioi: Mulțumesc pentru faptul că ai acceptat să răspunzi la întrebări. Ai luat și tu calea străinătății. De ce?

Taisia Crudu: Mulțumesc pentru posibilitatea de a-mi împărtăși povestea. De ce am plecat? Eu, ca și alți tineri din Moldova, am ajuns la un punct de cotitură din viața mea în care am decis că este momentul să fac o schimbare, pentru a-mi putea îndeplini aspirațiile și planurile.

DG: Ai făcut studii la limbi străine: engleză și franceză. Da, e bine să știi limbi străine. Dar știind cele două limbi de circulație internațională puteai să-ți găsești ceva bine-plătit și în Moldova.

TC: După absolvirea facultății și obținerea diplomei de masterat, m-am angajat la o companie din Chișinău unde lucram pe proiecte externalizate din Franța. Însă, deși aveam un salariu decent pe vremea aceea, șapte-opt mii, nu prea reușeam să pun de-o parte nimic. Iată de ce mi-am zis că trebuie să fac o schimbare, marele vis al meu fiind procurarea unui apartament. Deci, după ce am lucrat cinci ani acasă, am emigrat.

DG: Povestește-ne cum e să îți găsești un loc de muncă în Marea Britanie? Și anume ca emigrant.

TC: Acum, pentru cei veniți după Brexit, este mai complicat găsirea unui loc de muncă, deoarece au nevoie de viză de muncă. Când am sosit eu, cu aproape șase ani în urmă, era mai simplu, mai ales dacă cunoșteai limba. Ș-apoi, job-urile sunt diferite. La unele este chiar foarte ușor să te angajezi, nu-ți trebuie nici măcar limba s-o cunoști, ai nevoie doar de un pic de noroc să vorbească alții pentru tine (cei care cunosc limba) și desigur să depui efort să arăți că ești un lucrător serios. Aceste munci sunt de obicei cele mai prost plătite și cele mai greu de efectuat.

DG: În Republica Moldova angajatorii vor personal, dar cerințele de bază sunt: experiența în domeniu, respectiv să cunoști limba română și rusă. Cunoașterea limbii române mi se pare evident de ce, dar limba rusă – nu. Nu poți avea o experiență într-un domeniu anume dacă nu lucrezi în domeniu. Care sunt condițiile de angajare în Marea Britanie, sau cel puțin în Londra?

TC: Cel mai greu este probabil la început când ai așteptările că cunoștințele și aptitudinile cu care vii din țara ta vor fi recunoscute și apreciate imediat. Dar, te lovești ca de un zid când realizezi că experiența ta din țară aici nu este luată în considerare, și deci ești nevoit să-ți rescrii CV-ul pe o foaie nouă. Cred că cerința de bază este cunoașterea limbii. Dar, din nou, depinde de domeniu. Am mulți cunoscuți care se află de ani buni pe-aici și care au dificultăți în înțelegerea și exprimarea în engleză. Apoi, ar mai fi și modul în care îți faci lucrul, aici job-urile au perioade de probă și respectiv depinde cum te manifești. Însă, desigur că pentru un job bine plătit se cere experiență în domeniu.

DG: Cu ce te ocupi la moment și ți-a fost greu să ajungi acolo?

TC: La moment, activez într-o companie americană în calitate de Manager de Proiecte IT Lead Generation. Nu mi-a fost ușor, însă am sperat din clipa când am sosit aici să ajung cel puțin la nivelul job-ului din Moldova. Apropo, în Moldova tot Manager de Proiecte am fost. M-am angajat inițial într-un call-centru lucrând pe proiecte în română și rusă. În primul an am schimbat mai multe companii, lucrând pe proiecte temporare prin agenții, este cel mai ușor mod de angajare. Am început lucrul în compania curentă în cel de-al doilea an, la fel prin agenție, de data aceasta în rusă și franceză. Peste șapte luni, am fost angajată deja de companie în calitate de Team Leader. Și nici atunci nu mi s-a oferit un contract permanent, era un contract temporar de șase luni. Însă, după cinci luni, am fost promovată la Coordonator de Proiecte, obținând în sfârșit contractul permanent. În toamnă fac cinci ani în această companie.

DC: Care este secretul reușitei în Marea Britanie?

TC: Secretul reușitei aici este să începi de jos. Să nu ai așteptări că venind aici te vei angaja pe aceeași funcție pe care ai avut-o în țară. Nu este imposibil de ajuns la același nivel, însă necesită ceva muncă și timp. Trebuie să-ți demonstrezi aptitudinile în noua țară.

DG: În anul 2020, în contextul pandemic, multe companii s-au închis, unii și-au pierdut locul de muncă. Cum a gestionat, respectiv, cum gestionează la moment Marea Britanie pandemia COVID-19 și cât de greu, or ușor ți-a fost ție să lucrezi în acest timp?

TC: Într-adevăr, perioada pandemiei a fost una grea pentru mulți oameni. Cred că Marea Britanie a fost țara care a administrat cel mai bine această criză din punct de vedere al susținerii oamenilor angajați în câmpul muncii și al companiilor mici. Aici s-au oferit multiple granturi persoanelor ale căror job-uri au fost sistate din cauza pandemiei, inclusiv și businessurilor afectate. Doar ca un exemplu, pentru a sprijini liberii profesioniști (self-employer), în timpul pandemiei, în martie 2020, Guvernul a anunțat Schema de sprijin pentru veniturile care desfășoară activități independente. Inițial, Schema plătea subvenții impozabile în valoare de 80% din profitul mediu lunar pe care le-a avut persoana în ultimele trei luni. În categoria sus-menționată intră și majoritatea muncitorilor moldoveni care lucrează în construcție.

Pentru mine pandemia a fost o perioadă benefică, aș zice. Chiar de prin februarie (la începutul pandemiei) am început să lucrăm de acasă, dat fiind că lucru este de la calculator. Și de atunci tot de acasă și lucrez. În această perioadă am avut posibilitatea și să lucrez din Moldova, să fiu mai aproape de părinți.

DG: Cum se vede Moldova dintr-o parte?

TC: Sinceră să fiu, se vede fiind o țară foarte săracă de care ți-e milă. Mi s-a întâmplat să povestesc colegilor de lucru englezi sau de alte naționalități europene despre cum este viața în Moldova, care sunt cheltuielile, dar și pensia pe care o primesc părinții mei, care aproape se ridică la £100 pe lună și au rămas cu toții șocați că oamenii pot supraviețui în asemenea condiții.

DG: Ce exemple poate lua țara noastră de la Marea Britanie?

TC: Cred că dispariția salariilor în plic și impozitarea pe deplin a acestora, ar fi un punct de plecare. Eu aici achit 20% impozit din salariu. Medicina este gratuită și știu că pe timp de criză voi fi susținută de stat.

DG: Ce exemple poate lua orașele Chișinău și Glodeni de la capitala britanică?

TC: Aș fi zis curățenia, dacă mă întrebai de orașele din Marea Britanie în general. Londra din păcate, la fel ca și celelalte capitale europene, este murdară. Celelalte orașe însă sunt foarte curate, verzi, cu parcuri și terenuri de joacă frumos amenajate.

DG: Autoritățile țării promit favoruri pentru ca diaspora Moldovei să revină în țară. Tu cum privești acest fapt?

TC: Nu știu în ce stare ar fi statul și autoritățile din Moldova să ofere favoruri celor care revin în țară având în vedere criza economică cu care se confruntă țara noastră la moment. Cred că Moldova ar suferi un colaps și ar avea mulți oameni nu doar la limita sărăciei, dar și care mor de foame, dacă nu ar exista posibilitatea plecării în străinătate.

DG: Dar tu ai reveni în țară?

TC: Poate. Dar când aș avea resurse suficiente pentru a mă întreține fără a conta pe un salariu din Moldova.

DG: Am auzit opinii de la unii reprezentanți ai diasporei, precum că deși au un loc de trai stabil într-un oraș din Moldova, respectiv un job cât de cât plătit, oricum nu intenționează să revină în țară. De ce unii sunt așa categorici în ceea ce privește revenirea în țară? Ce îți oferă Marea Britanie și nu oferă Moldova?

TC: Este frica aceea în ziua de mâine. Ș-apoi, nu toți își pot găsi lucru bine plătit în Moldova. Te mai și deprinzi cu nivelul de trai de aici, când mergi la magazin și-ți permiți orișice vrei să mănânci, când ai posibilitatea să mergi la odihnă măcar o dată pe an și multe alte oportunități. Cei care au copii, deja se gândesc și la viitorul lor. Și desigur gândul la cum trăiește un pensionar aici, și ce-și permite un pensionar în Moldova.

DG: Ai avea recomandări celor de la guvernare dacă vor ca diaspora să revină în țară?

TC: Dezvoltați economia țării și nivelul de trai al celor din țară. Unde e bine, toți „se atrag”.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: