Olga Lucovnicova. Acum câteva săptămâni acest nume a devenit viral atât la nivel de știri locale cât și, la nivel internațional. S-a întâmplat pe bună dreptate pentru că EA este curajoasa regizoare de la noi care a privit traumele în ochi, s-a inspirat din propria durere și a creat scurtmetrajul „My Uncle Tudor”, film pentru care a obținut “Ursul de Aur” în cadrul Festivalului Berlinale. Fiind curioși să-i aflăm povestea, nu am stat mult pe gânduri și am invitat-o la un Live Instagram.

Atunci când emoțiile bat cuvintele

Olga Lucovnicova, regizoarea filmului „My Uncle Tudor”, recunoaște că premul pe care l-a obținut în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Berlin a fost, mai degrabă unul neașteptat pentru ea. Aceasta mărturisește că a fost de-a dreptul uimită să afle că din cele 4000 de filme participante în competiție, filmul ei a luat premiul Ursul de Aur pentru cel mai bun scurtmetraj.

„Berlinale este o competiție foarte puternică, este un fetival de top din lume. În cadrul competiției au fost transmise 4000 mii de filme din toată lumea, dintre care au fost alese doar 20. Deci, să mă aflu în competiție, deja era un mare succes! Totuși, momentul când am fost anunță despre faptul că filmul pe care l-am creat eu a obținut premiul „Ursul de Aur” a fost un moment absolut neașteptat, a fost un moment incredibil”, zice ea.

Filmul, un act de iertare

Te întrebi despre ce este acest film? Ei bine, oarecum, ai putea să primești răspuns la această întrebare privind trailerul, sau… s-ar putea să devii și mai confuz! Din fericire, chiar Olga ne-a mărturisit la ce fir narativ să ne așteptăm de la „Nanu Tudor”.

„Probabil din trailer este destul de dificil de presupus despre ce este filmul. Pentru că trailerul  este făcut într-o anumită manieră, o manieră care să atragă atenția publicului”, recunoaște ea.

„În film eu mă reîntorc în casa străbuneilor mei, o casă care are deja un secol, iar acolo are loc întâlnirea cu familia mea destul de prietenoasă. Este o călătorie nostalgică în trecut, în care, la un moment dat, mă vizitează niște fragmente de memorii despre comportamentul neadecvat al nanului meu. Un comportament pe care eu nu l-am înțeles când eram mică și acum am dorința să-l întreb despre ce s-a întâmplat atunci și de ce s-a purtat în acest mod cu mine? În ultimele zile de filmare am înregistrat o conversație cu nanul meu. Acea conversație a devenit baza sonoră a filmului. 

Conversația cu nanul meu durează 20 de minute în film. În realitate, aceasta a durat două ore. Ceea ce m-a făcut să discut cu nanul meu a fost faptul că îl vedeam, zilnic, cum pleacă în grădină și stătea acolo singur. El are 80 de ani și eu credeam că el face un fel de reculegere a vieții, eram curioasă să aflu la ce se gândește. Deci, m-am apropiat și am vorbit despre religie, credințele lui, despre viziunile lui, dar l-am întrebat și despre cele mai mari regrete în viață. Atunci el mi-a spus că cel mai mare regret pe care îl are se trage din copilăria lui. Fiind mic, s-a apropiat de o fântână unde era un cuib de rândunele și a tăiat păsările ca să vadă cum se zbate inima lor. Desigur, este un episod la auzul cărora îți trec fiori, dar totuși nanul meu nu a spus nimic despre comportamentul pe care l-a avut în raport cu mine pe când eram copilă, comportament care s-a repetat cu mai mulți copii…

Am dorit să arăt prin intermediul filmului imaginea familiei perfecte în care copii pot căpăta mari traume emoționale și psihologice, fără ca părinții să fie conștienți de acest lucru.

Discuția pe care am avut-o a așteptat 20 de ani ca să se întâmple. Și, dacă nu aș fi făcut filmul, probabil aș fi rămas în continuare cu anumite supărări și nelămuriri pe care le aveam înainte de filmare. Acest lucru se explică prin faptul că, eu ca protagonist al filmului am trecut prin diverse schimbări care m-au făcut diferită, iar acum pot să spun sigur că filmul pe care l-am creat este un act de iertare”, mărturisește Olga.

Proiectarea filmului în Republica Moldova

„Va dura aproximativ un an până când filmul „Nanu Tudor” va ajunge pe ecranele din Moldova. Acesta urmează să fie proiectat în luna Aprilie, în Olanda, apoi va ajunge în Canada. De asemenea, există un sistem destul de complicat în cadrul festivalurilor pe care trebuie să-l respecți, apoi sunt și unele interese financiare în film din cauza cărora nu pot lua decizia de una singură. Dar sper că peste un an, va fi posibil să-l prezint și în Moldova”, spune regizoarea filmului, Olga Lucovnicova.

Dacă vrei să afli mai multe despre cariera Olgăi Lucovnicova, planurile de viitor și proiectele asupra cărora deja lucrează, te invităm să accesezi mai jos interviul integral cu regizoarea. 

 

Посмотреть эту публикацию в Instagram

 

Публикация от Revista EA.md (@revistaea)

Sursa foto & video: Facebook, Instagram & YouTube

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: